Alfred Adler, medic psihiatru austriac, fondator al școlii de psihologie individuală

Alfred Adler (născut pe 7 februarie 1870, în Penzing, Austria – decedat pe 28 mai 1937, la Aberdeen, Aberdeenshire, Scoția) a fost un psihiatru care a dezvoltat un sistem influent de psihologie individuală, introducând termenul „sentiment de inferioritate”, denumit ulterior, adesea incorect, „complex de inferioritate”. Adler a creat o formă de psihoterapie flexibilă și susținătoare pentru a ajuta persoanele cu dificultăți emoționale, legate de sentimentele de inferioritate, să ajungă la maturitate, bun simț și utilitate socială.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_Adler#/media/Fi%C8%99ier:AlfredAdler.jpg

De-a lungul vieții sale, Adler a avut o conștientizare puternică a problemelor sociale, ceea ce a fost un motor major pentru munca sa. În primele sale zile ca medic (MD, Universitatea din Viena, 1895), a subliniat importanța de a înțelege pacientul în contextul mediului său și a început să dezvolte o abordare holistică și umanistă în tratarea problemelor umane.

În jurul anului 1900, Adler a început să cerceteze psihopatologia în cadrul medicinii generale și, în 1902, a început o asociere strânsă cu Sigmund Freud. Totuși, diferențele dintre viziunile lor au devenit din ce în ce mai evidente, în special după publicarea lucrării sale „Studie über Minderwertigkeit von Organen” (1907; „Studiu despre inferioritatea organelor și compensarea psihică a acesteia”), în care sugera că persoanele încearcă să compenseze psihologic defectele fizice și sentimentul de inferioritate asociat acestora. Potrivit lui Adler, atunci când această compensare nu este satisfăcătoare, poate apărea nevroza. El a minimalizat afirmația centrală a lui Freud, care susținea că conflictele sexuale din copilărie sunt cauza bolilor mintale, iar sexualitatea a fost redusă la un rol simbolic în eforturile umane de a depăși sentimentele de inadecvare. După o critică deschisă a lui Freud în 1911, Adler și adepții săi s-au separat de cercul freudian și au început să dezvolte ceea ce au numit „psihologia individuală”, prezentată pentru prima dată în „Über den nervösen Charakter” (1912; „Constituția nevrotică”). Sistemul său a fost continuat în lucrări ulterioare, precum „Menschenkenntnis” (1927; „Înțelegerea naturii umane”).

Psihologia individuală susține că motivația primară a majorității oamenilor este dorința de a atinge ceea ce Adler a denumit „superioritate” (adică auto-realizarea, completitudinea sau perfecțiunea). Această dorință poate fi blocată de sentimente de inferioritate sau de inadecvare, cauzate de defecte fizice, statut social scăzut, neglijare sau răsfăț în copilărie, sau alte dificultăți întâlnite pe parcursul vieții. Oamenii pot compensa aceste sentimente prin dezvoltarea abilităților lor sau, mai puțin sănătos, pot dezvolta un complex de inferioritate care devine dominant în comportamentul lor. Supracompensarea sentimentelor de inferioritate poate duce la o dorință egocentrică de putere și comportamente auto-amplificatoare, care afectează negativ pe ceilalți.

Fiecare individ își dezvoltă personalitatea și își urmărește perfecțiunea în modul său propriu, ceea ce Adler a numit „stilul de viață”. Acest stil se formează în copilărie și este parțial influențat de sentimentul de inferioritate care a marcat cea mai importantă perioadă din viața sa. Efortul de a atinge superioritatea coexistă cu un alt impuls înnăscut: dorința de a coopera și de a contribui la binele comun, impuls pe care Adler l-a numit „interes social”. Sănătatea mintală se caracterizează prin rațiune, interes social și auto-depășire, în timp ce tulburările mentale se manifestă prin sentimente de inferioritate și preocupări centrate pe sine, cu dorința de siguranță, superioritate sau putere asupra altora. Terapia adleriană ajută pacientul să conștientizeze trăsăturile nevrotice care i-au determinat comportamentele și, odată ce devine conștient de ele, terapeutul lucrează pentru a construi stima de sine a pacientului, pentru a-l ajuta să adopte obiective mai realiste și pentru a încuraja comportamente mai utile și un interes social mai mare.

În 1921, Adler a fondat prima clinică de consiliere pentru copii din Viena, iar în scurt timp a înființat aproximativ 30 de clinici sub conducerea sa. În 1926, Adler a vizitat pentru prima dată Statele Unite și, în 1927, a devenit profesor invitat la Universitatea Columbia. În 1932, a fost numit profesor invitat la Colegiul de Medicină din Long Island, New York. În 1934, guvernul austriac a închis clinicile sale. Multe dintre lucrările sale ulterioare, precum „Ce ar trebui să însemne viața pentru tine” (1931), au fost destinate publicului larg. Heinz L. și Rowena R. Ansbacher au editat „Psihologia individuală a lui Alfred Adler” (1956) și „Superioritate și interes social” (1964).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Alfred-Adler