Alexandru Ciorănescu, autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român în exil

Alexandru Ciorănescu (n. 15 noiembrie 1911, Moroeni, România – d. 25 noiembrie 1999, Santa Cruz de Tenerife, Spania) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet și prozator român, care a trăit în exil din 1946 până la moartea sa. Frații săi au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, jurnalistul George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl lor, Ion Ciorănescu, a fost învățător și director al școlii din comuna natală și a fost un promotor al educației pentru surdomuți în România, autor al unor manuale educaționale foarte răspândite.

This is a portrait photography of Alejandro Cioranescu

Uto – Operă proprie

• CC0
• Fișier:Alejandro Cioranescu.jpg
• Creată: 1 aprilie 1990
• Încărcată: 27 noiembrie 2024

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ciorănescu#/media/Fișier:Alejandro_Cioranescu.jpg

Alexandru Ciorănescu a semnat lucrări sub mai multe forme ale numelui său, fiind cunoscut în România, Franța și Spania sub numele de „Alexandre Cioranescu” și „Alejandro Cioranescu”. În Santa Cruz de Tenerife, o stradă poartă numele său ca semn de respect față de contribuțiile sale la istoria și geografia Insulelor Canare. Ciorănescu s-a întors în România abia în 1991, iar la 25 noiembrie 1999 a decedat în Insulele Canare.
Alexandru Ciorănescu a absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în 1930 și a obținut licența în filologie română și franceză la Universitatea din București în 1933, unde a fost studentul unor mari profesori precum Nicolae Cartojan și Nicolae Iorga. În același an, a obținut diploma de absolvent al Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie. Între 1934 și 1938 a continuat studiile la Școala Română din Franța, iar în 1939 a obținut titlul de doctor în litere la Sorbona cu lucrarea „L’Arioste en France”.

A fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Lyon și consilier cultural la Legația Română din Paris în perioada 1940-1946, înainte de a decide să nu se mai întoarcă în țară din cauza regimului comunist.
După 1946, Ciorănescu a trăit în exil în Franța și, ulterior, în Spania, unde a predat la Universitatea din La Laguna (Tenerife, Insulele Canare) între 1948 și 1979, fiind specialist în limba și literatura franceză, italiană, portugheză și română, precum și în literatură comparată. În această perioadă, a devenit cetățean francez (1958) și a obținut titluri academice importante, printre care cel de Doctor Honoris Causa al Universității din La Laguna.

În paralel, a activat ca cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique și a fost membru al Institutului de Studii Canariene. A coordonat diverse colecții editoriale, printre care „Clásicos Romero” și „Flor de Romero” și a fost implicat în multiple proiecte academice și culturale.
Alexandru Ciorănescu a semnat lucrări importante în domenii precum etimologia, literatura comparată, istoria literară și studii de literatură spaniolă, franceză și italiană. Una dintre realizările sale remarcabile este Dicționarul etimologic al limbii române (Diccionario etimológico rumano), considerat o lucrare fundamentală în lingvistica română. De asemenea, Ciorănescu a publicat studii semnificative despre baroc și despre autorii renascentiști, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanți comparatiști ai exilului românesc.

Printre lucrările sale de referință se numără monografiile despre Vasile Alecsandri și Ion Barbu, studii despre Cristofor Columb și o serie de lucrări fundamentale în domeniul literaturii comparate, în special în contextul influențelor reciproce între literatura franceză și spaniolă.
Alexandru Ciorănescu a fost distins cu multiple premii și onoruri pentru contribuțiile sale academice și culturale, inclusiv Ordinul Meritul Cultural al României în 1943 și titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din La Laguna.
În paralel cu activitatea academică, Ciorănescu a publicat și lucrări literare sub diverse pseudonime. Sub pseudonimul Mihai Tăcutu, a publicat volume de versuri în exil. De asemenea, a scris romane și povestiri, inclusiv „Care Daniel?” (1995) și „Amintiri fără memorie” (1995), o lucrare memorialistică.

După 1989, opera sa a început să fie mai bine apreciată în România, iar în 2001 a fost reeditat Dicționarul etimologic al limbii române, alături de alte lucrări importante.

Alexandru Ciorănescu a fost considerat un „spirit enciclopedic” al culturii române, având o influență semnificativă asupra dezvoltării studiilor de literatură comparată și a cercetărilor etimologice în România și în afacerea literară internațională.

Lucrări importante

• Dicționar etimologic al limbii române (1958-1966)
• L’Arioste en France (1938, 1963)
• El Barroco o el descubrimiento del drama (1957)
• Le Couteau vert (1963)
• Bibliographie de la littérature française du XVIe siècle (1959)
• La Laguna. Guía histórica y monumental (1965)
• Care Daniel? (1995).