S-a întâmplat în 16 martie 1815
de Nicolae Uszkai

S-a întâmplat în 16 martie 1815 . A murit Ioan Piuariu-Molnar, primul medic titrat român (a iniţiat prima publicaţie ştiinţifică medicală românească, „Sfătuire către studenţii în chirurgie”, în 1793), filolog (autorul primei gramatici româno-germane) şi traducător (a tradus lucrări de medicină, de istorie, de apicultură); s-a numărat printre cei care au redactat „Supplex Libellus Valachorum” (1791); a fost un excelent precursor în toate domeniile pe care le-a abordat.

 S-a născut în 1749 în localitatea Sadu, din apropriere de Sibiu, în familia preotului Ioan Molnar şi a preotesei Patrasia, care-şi spuneau Piuariu după numele strămoşilor lor. Fratele lui Ioan a fost cunoscutul Popa Tunsu. La vârsta de 34 ani s-a căsătorit cu văduva Ana Regina Arasni, născută Sebastian (d. 1811). A avut cu aceasta o fetiţă, Ioana Regina (n. 1788).

 Primul său învăţător a fost însuşi tatăl său şi cel mai probabil a învăţat carte românească şi grecească în colonia aromânească de la Sibiu. De acolo a trecut la liceul săsesc din Sibiu, unde a învăţat latina, maghiara şi germana. A absolvit liceul în jurul anilor 1767-1768. După terminarea studiilor, fără a fi absolvit o facultate, s-a dedicat carierei medicale.

 Nu se ştie cu exactitate de unde şi de la cine a deprins meseria de oculist, însă relatările sale amintesc de un doctor grec la care ar fi fost ucenic pentru o perioadă de şase ani. Cert este că faima sa de bun oculist s-a răspândit de timpuriu. Între 1769-1770 se afla în Banat, la Orşova, apoi a funcţionat ca medic al regimentului românesc de graniţă I, având sediul la Jupalnic, unde a fost şi dascăl.

 Conform dispoziţiilor imperiale, pentru a practica medicina este nevoit să se specializeze, astfel că părăseşte Banatul şi merge la studii la Viena. După doi ani de studii la Facultatea de medicină obţine la 24 octombrie 1774 titlul academic de „magistru oculist”, cu drept de a practica oculistica în întreg imperiul austriac. Ioan Molnar devine astfel primul doctor român posesor al unei diplome al celebrei instituţii academice.

 După obţinerea celei mai înalte calificări medicale în domeniul oculisticii, se reîntoarce ala Sadu, unde devine în scurt timp foarte cunoscut. În urma cererii sale, în 1776 este angajat de Guberniul Transilvaniei pe postul de „medic al săracilor”, cu salariu fix, pe motiv că era singurul oculist din ţară şi prea puţini pacienţi îşi permiteau să plătească operaţiile.

 În plus,îi este încredinţată misiunea de a pregăti şi alţi chirurgi oculişti care să fie de folos statului transilvănean. Pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele, obţine în 1776, cu sprijinul guvernatorului Samuel von Brukenthal, o bursă din partea Cancelariei transilvănene pentru frecventarea cursurilor de chirurgie la Universitatea din Viena. În 1777 a fost numit „medic oculist al Marelui Principat al Transilvaniei” şi „protomedicus” al Ardealului, rang de frunte în ierarhia medicală a ţării.

 Din această postură are posibilitatea să acţioneze pentru a îmbunătăţi starea precară a dotării medicale din Transilvania. În toamna lui 1778 termină studiile la Viena. Dar între timp faima sa se răspândise în toată ţara. Spre exemplu foarte mulţi din minerii din Apuseni, loviţi de boli de ochi prin natura meseriei, sunt vindecaţi de Molnar.

 Primeşte solicitări numeroase şi din Ţara Românească, unde stă mai multe luni pentru a efectua operaţii. Este chemat şi în Moldova de către principele Alexandru Calimach. De-a lungul anilor va face numeroase călătorii în Muntenia, Moldova şi Bucovina, unde avea numeroşi pacienţi. Pe lângă cei săraci, mineri, foarte mulţi reprezentanţi ai boierimii muntene şi moldovene, ai aristocraţiei şi burgheziei transilvănene îşi găsesc vindecarea la medicul Molnar.

 În 1780 este cerut la Viena de către feldmareşalul Petru de Gourcy pentru a-i efectua o operaţie de cataractă la ambii ochi. Dintr-un raport al său se arată că numai în anul 1786 a vindecat nu mai puţin de 101 cazuri, ceea ce, pentru condiţiile de atunci, este un număr impresionant. În 1781 s-a mutat la Sibiu şi tot atunci s-a înscris în faimoasa Lojă masonică a Sfântului Andrei, din care făceau parte Samuel von Brukenthal, Martin Hochmeister şi mulţi alţi reprezentanţi ai elitei transilvane.

 În 1791 este numit profesor de oftalmologie la Liceul medico-chirurgical din Cluj. Aici organizează catedra de oftalmologie prin intermediul căruia îşi propune să educe studenţii în „arta tămăduirii ochilor”. Lecţia de deschidere a cursului din 1791, publicată apoi în 1793, s-a intitulat „Paraenesis ad auditores chyrurgiae in lyceo regio academico Claudiopolitano habita a Ioanne Molnar de Mullersheim de morbis et medicina oculorum professore publico quum primum sua collegia ordiretur”.

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 16 martie 1815 appeared first on Jurnal Spiritual.