La Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, Iolanda Balaș a câștigat medalia de aur la săritura în înălțime, cu o performanță de 1,85 metri

La Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, Iolanda Balaș a reușit una dintre cele mai impresionante performanțe din istoria atletismului românesc. Sportiva română a câștigat medalia de aur la săritura în înălțime, după ce a trecut peste ștacheta ridicată la 1,85 metri. Victoria a fost obținută cu o diferență de 14 centimetri față de următoarea clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.

Născută la 12 decembrie 1936, la Timișoara, Iolanda Balaș a fost una dintre cele mai valoroase atlete ale României. De-a lungul carierei, aceasta a dominat proba de săritură în înălțime timp de mai bine de un deceniu și a stabilit 14 recorduri mondiale.

Iolanda Balaș a început să practice sportul încă din perioada școlii, iar talentul său pentru atletism s-a remarcat rapid. În 1953 s-a transferat de la clubul timișorean Electrica la CCA, actuala CSA Steaua, unde și-a continuat pregătirea.

Antrenată de János Sőtér, cel care avea să îi devină ulterior soț, atleta a devenit una dintre cele mai dominante sportive ale generației sale. Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a câștigat 150 de concursuri consecutive.

Performanțele sale au dus recordul mondial la săritura în înălțime de la 1,75 metri la 1,91 metri. Recordul de 1,91 metri, stabilit în 1961, a rezistat timp de zece ani, până în 1971.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/10_septembrie#/media/Fișier:Iolanda_Balas.jpg

Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 au reprezentat unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale.

Din cele 15 sportive înscrise inițial în concurs, doar patru au reușit să depășească înălțimea de 1,71 metri. Iolanda Balaș a trecut din prima încercare peste 1,73 metri, în timp ce principalele sale adversare își epuizaseră încercările fără să poată depăși această înălțime.

După ce și-a asigurat victoria, atleta română a continuat concursul. A trecut peste 1,75 metri, apoi peste 1,77 metri din prima încercare, 1,81 metri din a doua și 1,85 metri din a treia.

Iolanda Balaș a încercat ulterior să depășească 1,87 metri, ceea ce ar fi însemnat stabilirea unui nou record mondial, însă a renunțat după două încercări.

Victoria de la Roma a fost una categorică, medalia de aur fiind câștigată cu 14 centimetri în fața ocupantei locului secund.

Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, Iolanda Balaș și-a confirmat supremația mondială și a câștigat pentru a doua oară consecutiv titlul olimpic.

Sportiva română a încheiat concursul cu o săritură de 1,90 metri. A încercat apoi să stabilească un nou record mondial, la 1,92 metri, însă nu a reușit să depășească această înălțime.

Performanța sa a fost cu zece centimetri mai bună decât cea a australiencei Michel Brown, care a cucerit medalia de argint cu 1,80 metri.

Pe lângă cele două titluri olimpice, Iolanda Balaș a cucerit două medalii de aur la Campionatele Europene de Atletism, în 1958, la Stockholm, și în 1962, la Belgrad. În 1954, la Berna, a obținut medalia de argint.

Cele 14 recorduri mondiale stabilite în proba de săritură în înălțime au transformat-o într-una dintre cele mai importante figuri ale atletismului internațional.

După retragerea din activitatea competițională, Iolanda Balaș a continuat să se implice în atletism. A activat ca arbitru, iar în perioada 1990 – 2005 a ocupat funcția de președinte al Federației Române de Atletism.

Pentru rezultatele sale excepționale, Iolanda Balaș a primit numeroase distincții de-a lungul vieții. Printre acestea s-au numărat Ordinul Meritul Sportiv, Ordinul Național Steaua României și decorația regală Nihil Sine Deo, primită în 2010 din partea regelui Mihai.

În 1998 a devenit Cetățean de Onoare al municipiului Timișoara, iar în 2001 a primit aceeași distincție din partea municipiului București.

În 2012, Iolanda Balaș a fost inclusă în IAAF Hall of Fame, o recunoaștere importantă a contribuției sale la dezvoltarea atletismului mondial.

Iolanda Balaș a încetat din viață la 11 martie 2016, la București, însă performanțele sale au rămas parte importantă din istoria sportului românesc. Cele două titluri olimpice, cele 14 recorduri mondiale și seria impresionantă de 150 de victorii consecutive au consacrat-o drept una dintre cele mai mari campioane ale României.