14 august 1938: România este reorganizată în 10 ținuturi, într-o amplă reformă administrativă

La 14 august 1938, România a intrat într-o nouă etapă a organizării administrative, odată cu adoptarea unei reforme care a înlocuit tradiționala împărțire a țării în județe cu un sistem bazat pe 10 ținuturi. Măsura a fost introdusă în timpul regimului autoritar instaurat de regele Carol al II-lea, în contextul reorganizării statului după Constituția din 1938.

Legea a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial nr. 187 din 14 august 1938, având ca obiectiv principal reorganizarea administrației și întărirea controlului central asupra teritoriului. Reforma a redus considerabil rolul autonomiei locale și a consolidat autoritatea administrației centrale.

Noua organizare teritorială a împărțit România în 10 ținuturi, ale căror denumiri proveneau, în principal, de la râuri importante sau regiuni istorice: Argeș, Jiu, Mureș, Olt, Prut, Suceava, Timiș, Crișuri, Dunărea și Mare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Noua_organizare_administrativăa_României(14_August_1938).jpg

Fiecare ținut era condus de un rezident regal, numit direct de rege și având rang de ministru. Acesta reprezenta autoritatea centrală în teritoriu și coordona administrația locală.

În noul sistem, județele nu au fost desființate complet, însă au fost subordonate ținuturilor și și-au pierdut o parte importantă din atribuțiile și autonomia de care beneficiaseră anterior. Astfel, centrul de greutate al administrației s-a mutat de la nivelul județului către noile structuri teritoriale controlate de puterea centrală.

Reorganizarea administrativă din 1938 trebuie privită în contextul politic al dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Reforma urmărea consolidarea autorității statului și diminuarea autonomiei administrației locale, fiind considerată una dintre măsurile prin care regimul a încercat să își întărească controlul asupra întregii țări.

Sistemul celor 10 ținuturi a avut însă o existență relativ scurtă. În urma schimbărilor politice și teritoriale din 1940, această organizare administrativă a fost abandonată, iar România a revenit ulterior la o structură bazată din nou pe județe.

Reforma din 14 august 1938 rămâne astfel un moment important în istoria administrației românești, ilustrând trecerea de la modelul tradițional al autonomiei locale către o administrație puternic centralizată, aflată sub controlul direct al statului.