Luigi Boccherini, compozitor și violoncelist italian

Luigi Boccherini (19 februarie 1743, Lucca – 28 mai 1805, Madrid) a fost un compozitor și violoncelist italian, reprezentant al stilului galant, a cărui creație s-a dezvoltat într-o direcție proprie, departe de marile centre muzicale europene ale vremii.

Boccherini este cunoscut mai ales pentru celebrul Menuet din Cvintetul de coarde în Mi major, Op. 13, nr. 5, precum și pentru Concertul pentru violoncel în Si bemol major. Această din urmă lucrare a circulat mult timp într-o versiune adaptată de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, însă astăzi este interpretată frecvent în forma sa originală.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Luigi_Boccherini#/media/Fișier:LBoccherini.jpg

Luigi Boccherini s-a născut la Lucca, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, violonist și contrabasist, i-a remarcat talentul timpuriu și l-a trimis la Roma pentru a studia muzica. În 1757, cei doi au plecat la Viena, unde au fost angajați ca muzicieni la teatrul curții imperiale.

În 1761, Boccherini s-a stabilit la Madrid, intrând în serviciul lui Don Luis, fratele regelui Carol al III-lea al Spaniei. Aici a beneficiat de protecția aristocrației spaniole și a compus unele dintre cele mai importante lucrări ale sale. O anecdotă celebră spune că, după ce regele i-a cerut să modifice un pasaj muzical, compozitorul a refuzat și chiar a amplificat secțiunea criticată, fapt care a dus la concedierea sa.

Printre protectorii săi s-au numărat și Lucien Bonaparte, precum și regele Friedrich Wilhelm al II-lea al Prusiei, pasionat de violoncel și mare susținător al muzicii. Ultimii ani ai vieții au fost însă dificili: Boccherini și-a pierdut mai mulți membri ai familiei și a murit în sărăcie, în 1805, la Madrid.

Muzica de cameră a lui Boccherini este influențată de modelul clasic impus de Joseph Haydn, însă compozitorul italian a adus o contribuție originală prin promovarea violoncelului într-un rol solistic și expresiv. Spre deosebire de Haydn, care trata violoncelul mai ales ca instrument de acompaniament, Boccherini i-a oferit o poziție centrală.

Considerat unul dintre cei mai mari violonceliști ai epocii sale, el interpreta adesea partituri destinate viorii, adaptate pentru violoncel. Tehnica sa impresionantă se reflectă în numeroasele compoziții dedicate acestui instrument.

A compus:

• peste 100 de cvintete de coarde;
• aproximativ 100 de cvartete de coarde;
• numeroase trio-uri și sonate;
• 30 de simfonii;
• 12 concerte pentru violoncel.

Lucrările sale au fost catalogate de muzicologul francez Yves Gérard, iar multe dintre ele poartă astăzi indicativul „G”.

Stilul lui Boccherini se remarcă prin eleganță rococo, lirism, rafinament melodic și influențe ale muzicii spaniole, inclusiv accente inspirate din chitara tradițională. După o perioadă îndelungată în care creația sa a fost neglijată, muzica lui a fost redescoperită și apreciată în secolul XX.

Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Musica notturna delle strade di Madrid, a devenit celebră și datorită utilizării sale în filmul Master and Commander: The Far Side of the World.