Otto Klemperer, dirijor și compozitor german de origine evreiască

Otto Klemperer (14 mai 1885 – 6 iulie 1973) a fost un dirijor și compozitor german de origine evreiască, considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni ai secolului XX. După venirea naziștilor la putere, a emigrat în Statele Unite, unde a continuat să dezvolte o carieră remarcabilă. În 1937 a devenit cetățean american, iar în 1970 a adoptat și cetățenia Israelului. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în Elveția, activând în paralel și în Ungaria și mai ales în Anglia. Este cunoscut în special pentru interpretările sale ale repertoriului german, de la J.S. Bach și Händel, până la Mozart, Beethoven, Mendelssohn, Brahms, Wagner, Bruckner, Mahler și Kurt Weill.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Otto_Klemperer#/media/Fișier:Otto_Klemperer.jpg

Ani de copilărie și studii

Klemperer s-a născut la Breslau (azi Wrocław), fiu al comerciantului Nathan Klemperer din Praga și al Idaii Nathan din Hamburg. Studiile muzicale le-a început la Conservatoriul Dr. Hoch din Frankfurt și le-a continuat la Conservatoriul Stern din Berlin, unde a studiat pianul cu James Kwast și compoziția și dirijatul cu Hans Pfitzner. Kwast l-a susținut în primele sale angajamente muzicale și Klemperer a recunoscut mai târziu că îi datorează întreaga formare muzicală.

Cariera sa de dirijor a început în 1905, când a înlocuit cu succes un dirijor bolnav într-o producție a operetei „Orfeu în infern” de Offenbach. Tot atunci a dirijat grupul de suflători din afara scenei (Fernorchester) în Simfonia a II-a de Gustav Mahler, sub bagheta lui Oscar Fried, întâlnind astfel compozitorul care i-a devenit prieten și mentor. În perioada 1907-1910 a ocupat funcția de dirijor la Opera Germană din Praga și a realizat o transcriere pentru pian a Simfoniei a II-a de Mahler. În 1910 l-a asistat pe Mahler la premiera Simfoniei a VIII-a „A celor o mie”.

Activitatea în Germania interbelică

Klemperer a ocupat apoi diverse posturi la operele din Hamburg, Bremen, Strassburg, Köln și Wiesbaden. Între 1927 și 1931, ca dirijor la Opera Kroll din Berlin, s-a afirmat ca promotor al muzicii noi, dirijând lucrări precum „Amintiri din Casa Morților” de Leoš Janáček, „Erwartung” de Arnold Schoenberg, „Oedipus rex” de Igor Stravinsky și „Cardillac” de Paul Hindemith.

În Statele Unite

Odată cu ascensiunea lui Hitler, Klemperer, ca mulți alți artiști evrei, a fost nevoit să părăsească Germania, ceea ce i-a salvat viața. Deși se convertise la catolicism, mai târziu s-a întors formal la iudaism. În SUA, a devenit director muzical al Filarmonicii din Los Angeles și a obținut cetățenia americană în 1937. A continuat să interpreteze cu pasiune repertoriul german clasic și modern, dirijând și premiere ale lucrărilor lui Schoenberg, aflat și el în exil la Los Angeles.

Viața sa în California nu a fost lipsită de provocări: a suferit de tulburări maniacal-depresive și a întâmpinat reticența criticilor față de modernismul muzical importat din Germania interbelică. În încercarea de a obține un post permanent la Filarmonica din New York sau Philadelphia, a fost de multe ori trecut cu vederea, iar în timpul unui sezon de vară din 1939, i s-a diagnosticat o tumoare cerebrală, urmată de o paralizie parțială și de internări cauzate de crize depresive.

Întoarcerea în Europa și cariera târzie

După Al Doilea Război Mondial, Klemperer s-a întors în Europa și a condus Opera din Budapesta între 1947-1950. Nemulțumit de regimul comunist, a devenit dirijor itinerant, colaborând cu orchestre renumite precum Orchestra Regal Daneză, Orchestra Simfonică Montreal, Orchestra Simfonică Radio Köln, Concertgebouw Orchestra și Philharmonia din Londra. A rămas în amintirea lumii muzicale ca un dirijor vizionar, pasionat de profunzimea și autenticitatea interpretării.

Klemperer a fost înmormântat în cimitirul evreiesc Oberer Friesenberg din Zürich, lăsând în urmă un patrimoniu muzical de neegalat.