Giacomo Meyerbeer, compozitor evreu-german

Giacomo Meyerbeer (n. 5 septembrie 1791, Tasdorf⁠(d), Rüdersdorf bei Berlin, Brandenburg, Germania – d. 2 mai 1864, Paris, Al Doilea Imperiu Francez), cunoscut inițial sub numele de Jakob Liebmann Beer, iar conform altor surse Jakob Meyer Beer, a fost un compozitor de origine evreiască-germană, care a petrecut o mare parte din viața sa în Franța.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Meyerbeer#/media/Fișier:Meyerbeer_d’après_P._Petit_b_1865.jpg

Meyerbeer s-a născut într-o familie evreiască înstărită. Tatăl său, Juda Herz Beer, era un bancher de succes, iar mama sa, Amalie Beer (născută Malka Lipmann Meyer Wulff), era fiica unei familii influente. A avut doi frați, Wilhelm Beer (un astronom cunoscut în Franța sub numele de Guillaume Beer) și Michael Beer (un poet cunoscut în Franța ca Michel Beer).

Primii pași muzicali i-a făcut studiind pianul cu Franz Seraphinus Lauska și apoi cu Muzio Clementi. La vârsta de 9 ani, Meyerbeer a susținut primul său recital public la pian. Ulterior, a continuat studiile la Darmstadt sub îndrumarea abatelui Vogler, alături de Carl Maria von Weber. În această perioadă, Meyerbeer a compus prima sa lucrare importantă, divertismentul Der Fischer und das Milchmädchen, care a avut premiera la Berlin în 1810.

În 1816, a plecat să studieze în Italia, iar în 1817 a început să obțină primele sale succese în domeniul operei. Sub influența compozitorului Rossini, în 1824, a scris opera Il Crociato in Egitto (Crucificatul în Egipt), care a avut un succes remarcabil.

În 1825, s-a stabilit la Paris, unde a fost influențat de Eugène Scribe să adopte stilul grand-opéra, în locul operei comice. Unul dintre cele mai mari succese ale sale în acest sens a fost opera Huguenots (Hughenoții), care a avut premiera la Opera din Paris în februarie 1836.

Meyerbeer a continuat să obțină succes și să câștige faima în lumea operei, iar influența sa asupra Operei din Paris a fost semnificativă. A fost un pionier al unui tip de operă grandioasă, cu o construcție elaborată, în care echilibrul între elementele muzicale și dramatice era meticulos calculat.

Lucrări

Opere

• Jephtas Gelübde, München, 1812
• Wirth und Gast, oder Aus Scherz Ernst, Hoftheater, Stuttgart, 1813
• Romilda e Costanza, Teatro Nuovo, Padova, 1817
• Semiramide riconosciuta, Teatro Regio, Torino, 1819
• Emma de Resburgo, Teatro San Benedetto, Veneția, 1819
• Margherita d’Anjou, Teatro alla Scala, Milano, 1820
• L’Esule di Granata, Teatro alla Scala, Milano, 1822
• Il Crociato in Egitto, Teatro La Fenice, Veneția, 1824
• Robert le Diable (Robert der Teufel), Opéra, Paris, 1831
• Hughenoții (Die Hugenotten), Opéra, Paris, 1836
• Ein Feldlager in Schlesien, Hofoper (Opera de stat Unter den Linden), Berlin, 1844
• Le Prophète (Der Prophet), Opéra, Paris, 1849
• L’Étoile du Nord (Prelucrare după Ein Feldlager in Schlesien), Opéra-Comique, Paris, 1854
• Dinorah ou Le Pardon de Ploërmel, Opéra-Comique, Paris, 1859
• Africana (L’Africaine), Opéra, Paris, 1865 (premieră postumă)

Alte lucrări (Selecție)

• Gott und die Natur [Dumnezeu și natura], Oratoriu, Königliches Nationaltheater, Berlin, 1811
• Klarinettenquintett [Cvintet pentru clarinet] în Mi bemol major, 1813
• Gli Amori di Teolinda, Cantată dramatică, 1815
• Fantasie pentru clarinet și cvartet de coarde, 1839
• Pater noster [Tatăl nostru] pentru cor mixt, 1857
• Festmarsch zu Schillers Geburtstag [Marș festiv pentru ziua de naștere a lui Schiller], 1859
• Festouverture [Uvertură festivă] pentru deschiderea Expoziției mondiale de la Londra, 1862
• Vier Fackeltänze [Patru dansuri cu făclii] pentru nunți regești
• Lieder, inclusiv Le chant du berger [Cântecul păstorului] (cu clarinet).