Heinrich Gustav Magnus, chimist și fizician german

Heinrich Gustav Magnus (născut pe 2 mai 1802, în Berlin, Regatul Prusiei – decedat pe 4 aprilie 1870, în Berlin, Confederația Germană de Nord) a fost un chimist și fizician german, cunoscut în special pentru explicarea efectului care îi poartă numele. A fost fratele mai mic al pictorului și portretistului Eduard Magnus (1799–1872).

Născut în familia unui comerciant bogat din Berlin, Heinrich a fost unul dintre cei cinci fii ai acestuia. După absolvirea studiilor la Universitatea din Berlin, a continuat să lucreze la Universitatea din Stockholm alături de renumitul chimist suedez Berzelius. Ulterior, la Paris, a fost discipolul chimiștilor francezi Gay-Lussac și Thénard. În 1831, Magnus s-a întors la Berlin, devenind lector de tehnologie și fizică la Universitatea Humboldt, acolo unde studiase anterior. În 1834, a devenit profesor asistent în aceleași domenii, iar în 1845 a obținut poziția de profesor titular.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Gustav_Magnus#/media/Fișier:Heinrich_Gustav_Magnus.jpg

În calitate de educator, Magnus a avut un succes deosebit. Stilul său clar, organizat și accesibil, împreună cu demonstrațiile experimentale remarcabile, au atras un număr mare de profesori și studenți entuziaști. Aceștia participau nu doar la cursurile, seminariile și laboratoarele sale, dar și la cursurile de științe aplicate pe care le susținea în fabricile și laboratoarele orașului. Colocviile săptămânale organizate la casa sa, unde un grup restrâns de studenți talentați îi puneau întrebări importante și provocatoare, s-au bucurat, de asemenea, de un mare succes.

Între 1827 și 1833, Magnus s-a concentrat pe cercetarea în domeniul chimiei, descoperind prima combinație a clorului cu platina și amoniul, cunoscută sub denumirea de „sarea verde Magnus” (formula chimică fiind [Pt(NH3)4][PtCl4]). De asemenea, a studiat o serie de acizi și sărurile acestora, printre care acizii etionici, acizii sulfovinici și acidul periodic.