Ștefan Staicu, inginer mecanic român și profesor universitar

Ștefan Staicu, (29 aprilie 1940, Popoviceni–Goicea, Dolj – 18 iunie 2019), a fost un inginer mecanic și profesor universitar, specialist în aerodinamică și mecanica roboților, membru corespondent al Academiei Române din 2016.

A absolvit Facultatea de Mecanică (secția Construcții de Aviație) a Universității Politehnica din București în 1963 și a obținut titlul de Doctor inginer în 1969, cu teza „Contribuții la teoria aripilor în regim supersonic cu separația curentului la bordurile de atac”, sub conducerea academicianului Elie Carafoli.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Staicu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Ștefan Staicu a urmat o carieră didactică remarcabilă la Universitatea Politehnica din București: de la preparator, asistent și șef de lucrări, până la conferențiar și profesor universitar. A predat la Departamentul de Mecanică, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice și la Facultatea de Inginerie în limbi străine (filiera franceză), fiind conducător de doctorat și profesor consultant. În 2012, a devenit profesor universitar emerit.

Între 1974 și 1979 a activat ca maître assistant și maître de conférences la Institut des Sciences Exactes, Université d’Oran, Algeria.

A fost membru în comitete științifice și societăți profesionale importante:

• Romanian Journal of Technical Sciences – Applied Mechanics (Academia Română)
• Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) – președinte al Comisiei de Inginerie mecanică, mecatronică și robotică
• Societatea Română de Robotică
• Academia Româno-Americană de Arte și Științe (membru corespondent din 2002).

Ștefan Staicu este recunoscut pentru contribuțiile sale în domeniile aerodinamicii supersonice, dinamica zborului spațial și mecanica roboților. A dezvoltat modele dinamice pentru sisteme schematizate în spațiu prin lanțuri cinematice, a introdus modelul cinematic matriceal pentru roboții paraleli și a propus forma compactă a ecuațiilor dinamice fundamentale ale acestora, cunoscută ca Recursive Matrix Method (RMM).

Este autorul monografiei Aplicații ale calculului matriceal în mecanica solidelor (1986), prima lucrare națională care modelează mecanica teoretică integral sub formă matriceală. A fost laureat al Premiului Aurel Vlaicu al Academiei Române (2010).

Academia Română și întreaga școală de inginerie românească își iau rămas bun de la profesorul Ștefan Staicu, care, de-a lungul unei cariere strălucite, a format numeroase generații de ingineri și a coordonat teze de licență, masterat și doctorat.