Ioan Faur, jurist și om politic român din Banat

Ioan Faur de Teiuș (în maghiară Tövisi Faur János; născut la 7 iunie 1822, la Lugoj, în Imperiul Austriac – decedat la 7 aprilie 1888, la Păuliș, în Austro-Ungaria) a fost jurist și om politic român din Banat. De-a lungul carierei sale, a ocupat funcții importante, fiind deputat în Dieta Ungariei și judecător la Curtea Supremă a Ungariei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Faur#/media/Fișier:Faur_Janos.jpg

S-a născut într-o familie românească de confesiune ortodoxă, în comitatul Caraș. După finalizarea studiilor de drept, și-a început activitatea în administrația districtului Oravița.

Influențat de ideile liberalismului maghiar, în contextul revoluțiilor de la 1848 s-a înrolat voluntar în Batalionul 3 de honvezi din Szeged. A pornit ca subofițer, iar în martie 1849 a fost avansat la gradul de locotenent în cadrul Corpului III de armată, luptând sub comanda generalului Ioan Damianici.

În 1861 a fost ales vicecomite al comitatului Caraș, perioadă în care Emanoil Gojdu era comite, și tot atunci a devenit deputat în Dieta Ungariei. După Compromisul austro-ungar din 1867, a fost numit comite suprem al aceluiași comitat. Din aceste poziții a susținut dezvoltarea învățământului în limba română. În 1871 a ajuns judecător la Curtea Supremă a Ungariei.

A făcut parte din Asociația Honvezilor din comitatul Caraș și din Reprezentanța Fundației Gojdu.

După o perioadă în care a fost necăsătorit, s-a căsătorit în 1853 cu Emilia Kovács, care a murit ulterior la Lugoj, în 1898.

Ioan Faur s-a stins din viață la 7 aprilie 1888, în localitatea Păuliș.