Luminița Vartolomei, muzicolog, critic muzical și jurnalist cultural român

Luminița Vartolomei (3 august 1945, București – 7 martie 2022) a fost muzicolog, critic muzical și jurnalist cultural român, recunoscută pentru contribuția sa esențială la valorizarea muzicii românești și la promovarea interpreților și compozitorilor autohtoni.

S-a născut într-o familie distinsă: tatăl ei era ofițer în Garda Regală, iar mama o doamnă de mare rafinament. Studiile muzicale le-a început privat, cu profesoara de pian Coralia Georgescu (1951-1952), continuând ca autodidactă între 1953 și 1959. A urmat Liceul „Dimitrie Cantemir” (1959-1963) și Școala Populară de Artă din București (1960-1964), absolvind apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” în 1968.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.discogs.com/artist/3349688-Luminița-Vartolomei

A făcut parte dintr-o familie de muzicieni: a fost căsătorită cu muzicologul Silviu Gavrilă și, ulterior, cu criticul de teatru Dinu Kivu, având doi fii – violoncelistul Andrei Kivu și actorul Ionuț Kivu. Sora sa, violoncelista Anca Vartolomei, este căsătorită cu compozitorul Călin Ioachimescu.

Luminița Vartolomei a fost una dintre cele mai respectate figuri ale muzicologiei și criticii muzicale din România, alături de Iosif Sava, Viorel Cosma, Alfred Hoffmann și Elena Zottoviceanu. Generația din care a făcut parte a fost activă în ziare, reviste, radio și televiziune, având un rol esențial în analiza și promovarea muzicii românești. A redactat zeci de texte pentru programe de sală și coperte de disc.

După absolvirea conservatorului, a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română (1968-1973), consultant artistic la Filarmonica „George Enescu” (1973-1975) și redactor principal la revista „Contemporanul” (1975-1990). După 1989, a condus revista „Actualitatea Muzicală” timp de două decenii, fiind fondatoarea acesteia și stabilind standardele editoriale. În perioada sa de conducere au fost create și Premiile Revistei „Actualitatea Muzicală”, primele premii muzicale oferite de presa din România.

A participat la numeroase colocvii și festivaluri internaționale în Bulgaria, Franța, URSS, Polonia, Germania, Iugoslavia, Danemarca și Suedia, întreprinzând călătorii de documentare și cercetare muzicală.

A fost membră a Colegiului Criticilor Muzicali în cadrul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică, membru fondator al Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România și a coordonat Biroul Secției de muzicologie și critică muzicală a UCMR (2002-2010).

A publicat peste 1.500 de articole, recenzii, cronici, interviuri și eseuri muzicale în publicații precum Contemporanul, Muzica, Teatrul, Revista Română, România Azi, Actualitatea Muzicală, Melos, Adevărul Literar și Artistic, România Literară, și altele.

A realizat sute de emisiuni radiofonice, dintre care cele mai cunoscute au fost „Teme celebre”, „Cartea orgii”, „Sunt Compozitor”, „Șapte decenii de muzică”, „Microenciclopedie muzicală”, precum și zeci de emisiuni de televiziune, multe în colaborare cu Iosif Sava (Colocviul criticilor muzicali, Serată muzicală).

Printre volumele publicate se numără:

• Dicționar de muzică (1979, cu Iosif Sava)
• Mică enciclopedie muzicală (1997, cu Iosif Sava)
• Muzică și muzicieni (1992, cu Iosif Sava)
• Enciclopedia muzicii românești (2000, 2005, cu Viorel Cosma și Constantin Catrina)
• Stop-cadru în sonor (Premiul Academiei Române, 2002)
• Teatrul din umbra muzicii (2003)
• Totul (numai) despre muzică (2004)
• Natură moartă cu voci, instrumente și baghete (2005-2006, 2 volume)
• Ghidul cititorului despre muzică (2008)
• Inevitabilele rămășițe (2013)
• Soclu pentru efemeride, ediția a doua (2013).

Premii și distincții

• Premiile UCMR pentru critică muzicală (1985, 1992, 2001)
• Premiul Forumului Muzical Român
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I.