Isidore Isou, poet, dramaturg, romancier, regizor și critic de film, teoretician, artist vizual și eseist francez de origine română

Isidore Isou (născut Isidor Goldstein; fr. [izu]; 29 ianuarie 1925, Botoșani – 28 iulie 2007, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg, romancier, regizor și critic de film, teoretician, artist vizual și eseist francez de origine română. Stabilit în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, Isou a fost una dintre figurile marcante ale avangardei artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Este cunoscut mai ales pentru filmul său radical și inovator Traité de bave et d’éternité (1951), o lucrare esențială a cinematografiei experimentale, dar și pentru scrierile sale politice, considerate de numeroși comentatori drept o anticipare remarcabil de lucidă a evenimentelor din Franța asociate cu mișcările din Mai 1968.

Isidore Isou La Termitière

Juangris – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Ter 8.jpg
• Creată: 12 iulie 1999
• Încărcată: 26 decembrie 2017

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Isidore_Isou#/media/Fișier:Ter_8.jpg

Isou a fost fondatorul letrismului, o mișcare artistică și literară de avangardă, influențată de dadaism și suprarealism, care susține că poezia își are esența în materialitatea sonoră a limbajului, în sunete și litere combinate eufonic, independent de semnificația semantică tradițională.

Isidor Goldstein s-a născut în 1925 într-o familie evreiască din Botoșani. Deși provenea dintr-un mediu material prosper — tatăl său fiind un antreprenor de succes în domeniul restaurantelor — a abandonat școala la vârsta de 15 ani, preferând autoeducația. În această perioadă a citit intens și a practicat diverse activități neconvenționale, care i-au modelat gândirea nonconformistă.

Cariera sa literară a început în 1944, în contextul politic tensionat de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. După lovitura de stat din 23 august 1944, Isou a fondat, alături de viitorul psiholog Serge Moscovici, revista Da, publicație de scurtă durată, închisă de autorități. Ulterior, interesat de ideile sioniste, a colaborat cu A. L. Zissu la ziarul Mântuirea.

În august 1945, după mai multe tentative eșuate de a obține o viză franceză, Isou a părăsit clandestin România, având asupra sa o valiză plină de manuscrise. Ajuns inițial în Italia, a beneficiat de sprijinul poetului de avangardă Giuseppe Ungaretti, care i-a oferit o scrisoare de recomandare adresată scriitorului francez Jean Paulhan. Folosind pentru prima dată pseudonimul Isidore Isou, această recomandare i-a facilitat accesul în mediul literar parizian de după eliberare și i-a deschis drumul către afirmarea artistică.

În 1951, Isou a fost distins la Festivalul de Film de la Cannes pentru Traité de bave et d’éternité, realizat cu participarea unor personalități precum Jean-Louis Barrault, Blaise Cendrars și Jean Cocteau. Filmul promovează conceptul de „peliculă cizelată” și „cinematografie discrepantă”, caracterizată prin ruptura deliberată dintre imagine și sunet, precum și prin abandonarea narativității convenționale. Această abordare a exercitat o influență semnificativă asupra cinematografiei experimentale și asupra unor regizori francezi precum Jean-Luc Godard și Alain Resnais.