George Potra, profesor și istoric român

George Potra (11 martie 1907, Săcuieu, Cluj – 19 decembrie 1990, Bucureşti) a fost profesor și istoric român, născut în Imperiul Austro-Ungar, considerat unul dintre întemeietorii cercetării istorice moderne dedicate orașului București.

S-a născut în anul 1907, în localitatea Săcuieu, județul Cluj, iar în 1911 s-a stabilit împreună cu familia la București, unde tatăl său lucra ca geamgiu. Studiile secundare le-a urmat la Liceul „Matei Basarab”, avându-i colegi pe Constantin Noica și Barbu Brezianu. A continuat studiile la Universitatea din București, unde i-a avut profesori pe Nicolae Iorga, Constantin Moisil, Nicolae Cartojan și Constantin C. Giurescu. A absolvit în 1932 cu distincția magna cum laude, iar patru ani mai târziu a obținut titlul de doctor în istorie la aceeași instituție.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=395037059435414&set=a.395037049435415&locale=ro_RO

Între anii 1932 și 1967 a desfășurat o amplă activitate didactică, predând istoria la unele dintre cele mai prestigioase licee bucureștene, precum „Matei Basarab”, „Mihai Viteazu” și „Aurel Vlaicu”, dar și la liceul din Găești.

George Potra a fost tatăl istoricului George G. Potra (1940–2015). S-a stins din viață la București, în anul 1990, la vârsta de 83 de ani.

Opera sa fundamentală este Din Bucureștii de ieri, apărută în două volume în martie 1990, la Editura Științifică și Enciclopedică, lucrare de referință pentru istoria Capitalei. Printre alte contribuții importante se numără Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România (1939), Hanurile bucureștene (1943), precum și volumele de Documente privitoare la istoria orașului București (1594–1821), publicat în 1961, și (1821–1848), apărut în 1975, care rămân surse esențiale pentru cercetarea istorică urbană.