Radu Cârneci, poet român

Radu Cârneci (14 februarie 1928, Valea lui Lalu – 9 decembrie 2017, București) a fost un poet reprezentativ al literaturii române postbelice și postcomuniste, dar și jurnalist, editorialist, traducător și autor de antologii literare de mare valoare.

Născut în satul Valea lui Lalu, comuna Pardoși (județul Râmnicu Sărat, astăzi Buzău), a urmat școala primară la Mărgăritești, între 1938 și 1942, unde talentul și interesul pentru studiu i-au fost remarcate de inspectorul Ion Ghinioiu, cel care l-a sprijinit să își continue educația. Între 1942 și 1948 a fost elev al Liceului „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat, avându-i colegi pe Al. Săndulescu, Titel Constantinescu și Mihnea Moisescu.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://silvanews.ro/alte-stiri/murit-poetul-silvic-radu-carneci/

Admis inițial la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1948), a renunțat ulterior pentru a urma Politehnica. A absolvit Facultatea de Silvicultură din Brașov în 1954 și apoi Academia de Studii Psihologice și Sociale din București.

A fondat revista de cultură Ateneu, pe care a condus-o până în 1972, alături de un grup de intelectuali ce au dinamizat viața culturală băcăuană în anii ’60–’70. În 1972 a devenit secretar al Uniunii Scriitorilor (până în 1976), iar între 1976 și 1990 a coordonat secția de literatură și artă a revistei Contemporanul.

După 1990, a reînființat la București revista Neamul Românesc, publicație a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, și a condus Editura Orion (1991–2008). A fost și director executiv al Fundației Naționale „Izvoare” pentru Protecția Naturii și Artelor.

Cele două fiice ale sale, Carmen Maria Cârneci și Magda Cârneci, sunt figuri cunoscute în arta și literatura contemporană.

A primit Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a (1971), pentru activitatea sa în domeniul culturii.

Opera

Volume de versuri (selecție):

• Noi și soarele (1963)
• Orga și iarba (1966)
• Umbra femeii (1968)
• Iarba verde, acasă (1968)
• Centaur îndrăgostit (1969)
• Grădina în formă de vis (1970)
• Cântând într-un arbore (1971)
• Oracol deschis (1971)
• Banchetul (1973)
• Cântarea cântărilor (1973)
• Heraldica iubirii (1975)
• Nobila stirpe (1976)
• Temerile lui Orfeu (1978)
• Un spațiu de dor (1980)
• Timpul judecător (1982)
• Sonete (1983)
• Pasărea de cenușă (1986)
• Clipa eternă (1988)

Antologii și traduceri (selecție):

• Sonete – Shakespeare, Voiculescu (1996)
• Arborele neuitării (1997)
• Miorița în șapte limbi (1997)
• Poezia de dragoste a lumii (1997)
• Poezia Pădurii române (4 vol., 2001)
• Cinegetica (3 vol., 2003)
• Cântarea Cântărilor – antologie (2009)
• Antologia Sonetului Românesc (3 vol., 2009)
• Profetul. Grădina Profetului de Kahlil Gibran (2013)
• Pieta – selecție de poezie românească (2018)
• Amintiri din Paradis (2015).