Dragoș Rusu, jurist român

Dragoș Rusu (8 decembrie 1910, Cajvana, Suceava – 6 decembrie 1994, București) a fost un jurist român de prestigiu și membru de onoare al Academiei Române.

A urmat studiile liceale la Șiret și studiile universitare la Facultatea de Drept din Cernăuți, obținând ulterior titlul de doctor în drept la Universitatea Bordeaux, cu teza Les decrets-lois dans le régime constitutionnel de 1575 (1942).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoș_Rusu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Cariera sa profesională a inclus activități în Guvernământul civil al Transnistriei (1943) și funcția de referent titular la subsecretariatul de stat al naționalilor de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri (1944–1947). Ulterior, a devenit profesor la Universitatea din Cluj, predând Teoria generală a statului și dreptului, precum și la Școala Juridică, unde a predat Drept constituțional. În 1975 a fost numit profesor asociat la Universitatea din Paris și, în 1979, a primit Medalia de Aur a Universității din Bordeaux.

Rusu a fost membru al Institutului de Cercetări Juridice, conducând sectorul de Teoria statului și dreptului, iar în 1991 a devenit membru de onoare al instituției. La 13 noiembrie 1993, a fost numit membru de onoare al Academiei Române. A făcut parte și din Colegiul Avocaților, Societatea de legislație comparată din Paris și Societatea pentru cultură și literatură română din Bucovina.

A desfășurat o activitate de cercetare remarcabilă, publicând numeroase lucrări, studii și articole, printre care: La Constitution Roumanie de 27 février (1938), Principes et innovations (1938), Bibliographie juridique roumaine: 1944–1968 (1969), Bibliographie juridique roumaine: 1968–1973 (1974) și Bibliografia românească de drept internațional și istoria relațiilor internaționale, 1 ianuarie 1965 – 30 iunie 1966 (1966).