Mihai Drăgan, critic și istoric literar român

Mihai Drăgan (6 decembrie 1937, Viișoara, comuna Târgu Trotuș, județul Bacău – 1 noiembrie 1993, Iași) a fost un important critic și istoric literar român, profesor universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și doctor în filologie. Recunoscut pentru rigoarea și profunzimea cercetărilor sale, s-a impus încă din tinerețe ca una dintre vocile relevante ale criticii literare românești.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-ink-nib-fountain-pen-gold-nib-5704591/

Sursa foto: https://www.bjbacau.ro/2020/12/06/mihai-dragan/

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Drăgan a primit Premiul pentru critică și istorie literară în 1972, iar în 1989 i-a fost decernat Premiul „Mihai Eminescu” pentru activitatea sa de exeget al operei eminesciene. Postum, în 1998, i-a fost acordat din nou Premiul Uniunii Scriitorilor.

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” în 1960, iar în 1972 și-a susținut doctoratul, sub coordonarea profesorului Constantin Ciopraga, cu o teză dedicată lui B.P. Hasdeu. A parcurs toate treptele carierei universitare: preparator, asistent, lector, conferențiar și, din 1991 până la moarte, profesor universitar. Debutul său publicistic a avut loc în 1958, în revista Iașul literar.

De-a lungul carierei, a publicat volume importante, între care Aproximații critice (1970), G. Ibrăileanu (1971), B.P. Hasdeu (1972), Reacții critice (1973), seria Mihai Eminescu. Interpretări (1982–1986), Clasici și moderni (1987) și Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă” (postum, 1999). A editat și a prefățat numeroase ediții critice, contribuind la reevaluarea unor autori precum Hasdeu, Ibrăileanu, Sadoveanu, Alecsandri sau Eminescu.

Mihai Drăgan a inițiat și coordonat, între 1974 și 1990, colecția „Eminesciana” a Editurii Junimea, devenită un reper al eminescologiei românești. A publicat sute de studii, eseuri și cronici literare în reviste culturale de prestigiu, precum Convorbiri literare, România literară, Cronica, Luceafărul și Manuscriptum.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor (din 1971), al Asociației Scriitorilor din Iași, membru fondator al Ligii culturale „Mihai Eminescu” (Brăila) și al Fundației Culturale „Mihai Eminescu” (Chișinău). De asemenea, a făcut parte din comitetele de redacție ale mai multor reviste literare și științifice.