George Togan, istoric român

George Togan (4 decembrie 1910, Mediaș – 26 februarie 2003) a fost un istoric român, autor de cărți istorice, antologator, literat, publicist, conferențiar și animator cultural. A fost cunoscut ca un cercetător pasionat de documente și vestigii istorice, cu o contribuție semnificativă la studiul localităților din Transilvania.

Sursa foto: AI

A urmat Facultatea de Drept din București între 1930 și 1932, studiile fiind întrerupte, dar completate printr-o activitate intens autodidactă. Debutul său poetic a avut loc în revista Unirea poporului (Blaj, 1929), iar prima sa lucrare editorială a fost Istoria bisericii unite din Mediaș (1936).

În toamna anului 1934, George Togan a fondat la București revista de artă Plastica românească, care a reunit colaborări cu artiști români de prestigiu, precum Nicolae Tonitza, Iosif Iser și Francisc Șirato.

Prin cercetări minuțioase în arhivele din țară și străinătate, Togan a identificat documentele originale care atestă pentru prima dată localitățile Mediaș, Dumbrăveni, Luduș, Cetatea de Baltă, Târnăveni și Sighișoara, întocmind câte o monografie pentru fiecare dintre acestea.

Publicații principale

• Mediaș, istorie romanțată (1944)
• Monografia Bisericii Unite cu Roma
• Ne cheamă Ardealul
• Monografia orașului Dumbrăveni (1970)
• Ceea ce nu se uită (1977, antologie de versuri)
• Mult iscusita vremii slovă – poezia Unirii (1978, antologie de versuri).