Nicolae Cartojan, autor, biograf, cercetător literar, istoric al literaturii, pedagog și publicist român

Nicolae Cartojan (4 decembrie 1883, Călugăreni, județul Vlașca – 20 decembrie 1944, București) a fost un autor, biograf, cercetător literar, istoric al literaturii, pedagog și publicist român, membru titular al Academiei Române. Specialist în literatura română veche, s-a remarcat prin documentarea amplă și analiza detaliată a contextului istoric și cultural al epocilor literare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Cartojan#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Cartojan#/media/Fișier:Nicolae_Cartojan.jpg

Fiul lui Anghel Cartojan și al Mariei Petrescu, Nicolae Cartojan a urmat Liceul „Sfântul Sava” din București, unde a întâlnit influentul profesor Ion Bianu. În 1902, s-a înscris la Facultatea de Litere, având ca profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Iorga și Ion Bianu. După absolvire, Bianu l-a angajat la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române.

Cartojan a predat limba și literatura română la Școala Comercială și Gimnaziul „Ion Maiorescu” din Giurgiu, apoi la liceele „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr” din București. A urmat cursuri de specializare la Universitatea din Berlin (1912–1914) și și-a susținut examenul de docență în 1921. A ocupat diverse poziții universitare, devenind profesor titular la Facultatea de Litere din București în 1930, succedându-l pe Ion Bianu.

Cartojan a fost un exeget dedicat al cărților populare, studiind originea, motivele, temele, circulația și mediile sociale de receptare ale acestora în Europa și Peninsula Balcanică. A colaborat la Répertoire chronologique des littératures modernes (1935), coordonat de Paul van Tieghem. Printre discipolii săi se numără Emil Vîrtosu, cercetător al literaturii române moderne.

Epistolele lui Cartojan oferă informații asupra parcursului său intelectual. A corespondat cu personalități precum Ion Bianu, Moses Gaster, Nicolae Iorga, Demostene Russo, Dimitrie Onciul, Ioan Bogdan, Sextil Pușcariu, Dan Simonescu și alții.

Opere publicate

• Alexăndria în literatura românească (1922, teză de doctorat)
• Noi contribuții la Alexăndria în literatura românească (1922)
• Legendele Troadei în literatura românească (1925)
• Breve storia della letteratura romena (1926)
• Cărțile populare în literatura românească, vol. I–II (1929–1938)
• Istoria literaturii române vechi, vol. I–III (1940–1945)
• Mihail Kogălniceanu (1942)
• Cercetări literare, 5 volume (1929–1943)
• Un grande erudito romeno a Padova: lo „Stolnic” Constantin Cantacuzino (cu Ramiro Ortiz, 1943)

Afilieri și distincții

• Membru al Academiei Americane de Medievistică (1929)
• Membru titular al Academiei Române (1941)
• Doctor honoris causa al Universității din Padova (1942)
• Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (1941)
• Ordinul Meritul Cultural, Cavaler cl. I, pentru litere (1942).