„Capra cu trei iezi” de Ion Creangă a fost publicată în Convorbiri literare

Ion Creangă a publicat povestea Capra cu trei iezi în revista Convorbiri literare pe 1 decembrie 1875. Această poveste este un basm cunoscut al literaturii române, inspirat din folclorul european și bazat, de asemenea, pe basmul „Lupul și cei șapte iezi” al Fraților Grimm, publicat între 1812 și 1815.

Povestea ilustrează drama unei mame care își pierde toți copiii din cauza unui lup viclean, care este primit în casă de cei mai mari și neascultători dintre aceștia. Singurul ied care scapă este cel mai tânăr și cel mai ascultător, care, împreună cu mama sa, pune la cale răzbunarea asupra prădătorului. În final, lupul este păcălit și, printr-un plan ingenios, ucis cu pietre și ars de viu.

Muzeu – casă memorială „Ion Creangă”

Ghișa Ștefania-Maria – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Capra cu trei iezi.jpg
• Creată: 22 august 2017
• Încărcată: 26 septembrie 2018

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Capra_cu_trei_iezi#/media/Fișier:Capra_cu_trei_iezi.jpg

Capra cu trei iezi a devenit una dintre cele mai populare lucrări din literatura română pentru copii, fiind inclusă în multe abecedare și citită de generații întregi. Povestea a fost adaptată de-a lungul timpului în diferite forme, inclusiv operă, teatru și film, în România și în Republica Moldova.

În analiza Capra cu trei iezi, criticii literari remarcă faptul că în această poveste Ion Creangă folosește tehnici similare celor ale lui La Fontaine, tratând animalele ca personaje umane, cu trăsături umoristice și simbolice. Capra este portretizată ca o caricatură a mamei vorbărețe și văicăroase, iar lupul este simbolul răului, al omului fără scrupule. Dialogurile caprei, pline de plângeri și învinuiri, sunt adesea comice, iar întregul discurs al caprei are un ton satiric:

„– Ei las’, că l-oiu învăța eu! Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii, apoi trebuie să-și bată joc de casa mea? Și pe voi să vă puie la pastramă? Nici o faptă fără plată… Ticălosul și mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată și-mi făcea cu măseaua… Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt. Ei, taci, cumătre, că te-oiu dobzăla eu! Cu mine ți-ai pus boii în plug? Apoi, ține minte că ai să-i scoți fără coarne!”

Creangă folosește aceste dialoguri pentru a sublinia contrastul dintre natura animală și cea umană, creând o comedie în care animalele reflectă, în mod exagerat, comportamentele umane. Criticul George Călinescu observă că povestea se bazează pe analogia dintre comportamentul animalelor și al oamenilor, iar capra devine un simbol al femeii vorbărețe, care se plânge și își exprimă nemulțumirile într-un mod caracteristic.

Capra cu trei iezi a fost transpusă pe ecran în mai multe forme:

• În 1968, a fost realizat un scurtmetraj de animație, regizat de Anton Mater.
• În 2019, a avut loc premiera unui alt scurtmetraj, regizat de Victor Canache, cu Maia Morgenstern și Marius Bodochi în rolurile principale, prezentat la Festivalul Internațional de Film Transilvania.
• În 2022, același regizor, Victor Canache, a lansat un lungmetraj cu același titlu, cu aceleași figuri centrale, Maia Morgenstern și Marius Bodochi, continuând povestea într-o formă extinsă.

Prin aceste adaptări, povestea Capra cu trei iezi continuă să rămână un simbol al literaturii române pentru copii și o sursă de inspirație pentru diverse forme de artă, fiind apreciată atât pentru valorile sale educative, cât și pentru umorul și învățăturile pe care le transmite.