Zaharia Sângeorzan, critic literar român

Zaharia Sângeorzan (n. 23 noiembrie 1939, Feldru, Bistrița-Năsăud – d. 28 noiembrie 2002, Iași) a fost un critic literar român, apreciat pentru rigoarea și eleganța scrisului său critic.

Originar din județul Năsăud, Sângeorzan a urmat Școala Tehnică de Silvicultură (1955–1959), apoi Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1959–1963). A continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1963–1968), iar în 1979 și-a obținut doctoratul în filologie la Universitatea din București. A beneficiat de burse internaționale la Universitatea din Perugia (1980) și la Arhivele Vaticanului (1995).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342/

După finalizarea studiilor, a lucrat ca redactor la revista Cronica. A colaborat intens cu reviste culturale precum Vatra, Viața românească, Tribuna și Convorbiri literare, publicând eseuri, cronici și recenzii.

Deși Alexandru Piru remarca tendința sa către o critică obiectivă și prudentă, Zaharia Sângeorzan a debutat editorial cu un studiu amplu și curajos: Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale (1976). A urmat volumul Pelerini români la Columna lui Traian (1979), o cercetare a relațiilor culturale româno-italiene.

Ulterior a publicat volumele de critică Conversații critice (1980) și Anotimpurile criticii (1983), precum și un amplu dialog cu Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia (1992) — carte devenită de referință și reeditată de mai multe ori. Convorbirile sale cu Steinhardt, purtate pe parcursul anilor 1988–1989, surprind esențialul personalității monahului și includ remarcabile pagini de critică literară.

Opera

• Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, Ed. Minerva, 1976
• Pelerini români la Columna lui Traian, Ed. Sport-Turism, 1979
• Conversații critice, Ed. Dacia, 1980
• Eugen Coșeriu. Poezie și destin, Freiburg–München, 1980
• Anotimpurile criticii, Ed. Cartea Românească, 1983
• Monahul de la Rohia – N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări…, 1992 (ed. ulterioare: 1998, 2000).