Octavian Șchiau, filolog român și istoric literar

Octavian Șchiau, (10 martie 1930, Coroisânmărtin, județul Târnava Mică – 22 noiembrie 2013, Cluj-Napoca), a fost filolog și istoric literar, profesor al universităților din Cluj, Alba Iulia, Leipzig și Tübingen, una dintre personalitățile importante ale cercetării literare românești din secolul XX.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ziarulunirea.ro/10-martie-1930-s-a-nascut-octavian-schiau-intemeietorul-studiilor-filologice-la-universitatea-din-alba-iulia-617215/

Născut într-o familie de învățători, într-o perioadă în care casa dascălului era și școală, Șchiau a crescut într-un mediu profund marcat de spiritul educației. A urmat filologia română și rusă la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, unde a fost format de profesori care păstrau încă ethosul universitar interbelic. În 1971 și-a obținut doctoratul în filologie cu teza Circulația vechii cărți românești.

A ocupat funcții importante în mediul universitar:

• director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj (1976–1990);
• decan al Facultății de Litere din Cluj.

După 1990, a contribuit decisiv la dezvoltarea învățământului filologic la Alba Iulia, coordonând o echipă de profesori și intelectuali de prestigiu, precum Mircea Braga, Constantin Cubleșan, Vasile Fanache sau Mircea Popa.

În 1954 devine primul lector român permanent la Universitatea din Leipzig, unde limba română era parte a studiilor romanice încă din epoca lui Gustav Weigand. Printre studenții săi s-a numărat romanistul Rudolf Windisch. De-a lungul timpului, Șchiau a activat peste un deceniu la Leipzig și Tübingen.

După 1993, la Leipzig, filologia română și traductologia de limbă română au fost predate în principal de Sabine Krause și Octavian Șchiau, însă, în urma schimbărilor politice ale anilor ’90, postul de lector permanent a fost desființat în 1994 – „ironia istoriei”, cum nota Klaus Bochmann.

Ca profesor în Germania, a contribuit și la atribuirea numelui lui I. L. Caragiale unei importante biblioteci din Berlin.

În perioada petrecută la Tübingen, Șchiau a intrat în contact cu familia Mitei Kremnitz și a descoperit documente valoroase privind relația acesteia cu Mihai Eminescu. La Berlin a identificat și fondul de manuscrise Mite Kremnitz, pe care l-a adus ulterior la Cluj, cu sprijinul familiei. I-a dedicat numeroase studii și conferințe, inclusiv una susținută în 2010 la Cluj, la împlinirea a 160 de ani de la nașterea poetului.

Pentru contribuțiile sale remarcabile, a primit:

• Ordinul Meritul pentru Învățământ, în grad de Comandor (2004);
• titlul de Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.

Scriitorul Horia Bădescu l-a evocat ca pe „un scormonitor de frumuseți cronicărești și un om de rară delicatețe sufletească”.

Opera

Specializat în cercetarea textelor românești vechi, Octavian Șchiau a deschis direcții noi în studiul circulației cărții medievale românești. A participat la proiecte editoriale majore, precum ediția jubiliară a Bibliei de la București (1988) și Palia de la Orăștie.

Volume de autor

• Circulația cărții românești în epoca medievală, Cluj, 1970.
• Cărturari și cărți în spațiul românesc medieval, Editura Dacia, 1978.

Volume în colaborare

Enumerarea lucrărilor importante rămâne aceeași (Istoria literaturii române, Literatura română în secolul XVII, ediții critice, dicționare, studii dedicate lui Nicolae Drăganu etc.).

Articole (selectiv)

Lista articolelor rămâne valabilă: studii tipologice, texte dedicate circulației vechilor tipărituri, cercetări despre Eminescu și Mite Kremnitz, contribuții lingvistice și filologice publicate între anii 1955–2002.