Theodor Constantin, romancier, prozator și autor de romane polițiste și de spionaj

Theodor Constantin (n. 21 noiembrie 1910, Brăila – d. 29 august 1975, București) a fost un important prozator român, cunoscut pentru romanele sale polițiste și de spionaj. A scris poezii, nuvele, proză fantastică, piese de teatru, memorii de călătorie și cărți pentru copii, dar cele mai notabile lucrări ale sale sunt cele care fac parte din seria de romane de spionaj „Nebel”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Constantin#/media/Fișier:Theodor_Constantin.png

Născut într-o familie modestă, Theodor Constantin a rămas orfan de tată la vârsta de 7 ani, fiind crescut într-un orfelinat. A urmat studii superioare la Facultatea de Teologie din București și la Facultatea de Filosofie din Cernăuți. A lucrat ca corector la Editura „Cugetarea” între 1939 și 1946 și s-a căsătorit cu Clara Klein, care a fost internată într-un lagăr din Transnistria în perioada 1942-1944.

Constantin a activat în diferite funcții administrative, inclusiv ca director al Direcției de Presă și Edituri a Ministerului Culturii, dar a fost demis din funcție după publicarea unui manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat să-i ofere un loc de veci pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu.

A debutat în literatură încă din perioada liceului, iar primul său volum de versuri a fost „Stanțe pentru nemurirea altora” (1934). A continuat să scrie romane fantastice și polițiste, dar s-a impus mai ales în domeniul literaturii de spionaj cu seria „Nebel”, care cuprinde 9 romane. Cel mai cunoscut roman din această serie este „La miezul nopții va cădea o stea” (1957), care a fost sursa de inspirație pentru filmul „Secretul cifrului” (1960), regizat de Lucian Bratu.

Seria „Nebel” include lucrări precum „Fiul lui Monte Cristo” (1958), „Se destramă noaptea” (1960), „Ultima rafală” (1962) și „Muntele morții” (1972), iar romanele sale au fost traduse în mai multe limbi.

Theodor Constantin a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a în 1957 pentru merite deosebite în activitatea cultural-artistică, și a primit diverse premii pentru activitatea sa literară.