1920 – Înființarea Școlii Politehnice din Timișoara

Ideea înființării unei școli politehnice la Timișoara datează încă de la începutul secolului XX. În 1907, primarul Carol Telbisz a adresat Ministerului Instrucțiunii Publice din Budapesta un memoriu în care solicita înființarea unei școli politehnice în oraș, însă cererea a fost respinsă. Demersurile au fost reluate în 1916, dar au fost întrerupte de izbucnirea Primului Război Mondial. Totuși, în noiembrie 1917, primăria a decis cedarea unui teren de 8 hectare pe malul stâng al Begăi, destinată construirii viitoarei politehnici și amenajării unor clădiri provizorii pentru funcționarea temporară a instituției. După război, la insistențele avocatului și filantropului bănățean Emanuil Ungurianu, primarul Stan Vidrighin a înaintat Consiliului Dirigent un memoriu prin care solicita înființarea școlii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Politehnica_Timișoara#/media/Fișier:UPTimisoara_1st_building_1923.jpg

Consiliul Dirigent a aprobat, la 27 februarie 1920, înființarea Școlii Politehnice, iar la 22 octombrie 1920, Consiliul de Miniștri a aprobat prin jurnalul nr. 3.191 înființarea oficială a instituției, alocând un milion de lei pentru demararea proiectului. Școala Politehnică din Timișoara a început să funcționeze efectiv la 15 noiembrie 1920.

Decretul regal nr. 44.822, semnat de Regele Ferdinand I la 11 noiembrie 1920, a marcat oficial înființarea Școlii Politehnice din Timișoara. În primul an, școala a început cu 117 studenți, dintre care 89 erau în primul an de studii, iar 28 în anul pregătitor. Cursurile au început pe 29 noiembrie 1920. Corpul didactic inițial a fost format din mari personalități ale vremii, precum rectorul Traian Lalescu (Analiză matematică), Constantin C. Teodorescu (Rezistența materialelor și Mecanică teoretică), Victor Vlad (Geometrie descriptivă), Constantin Cândea (Chimie) și Augustin Coman (Matematică).

În ciuda dificultăților inițiale, în 1923 au început lucrările de construcție ale noilor pavilioane ale școlii pe actualul bulevard Mihai Viteazul, acestea fiind inaugurate oficial pe 11 noiembrie 1923, chiar de către Regele Ferdinand I. Acest moment a reprezentat un pas important pentru dezvoltarea instituției, care în următoarele decenii va continua să se extindă și să devină un simbol al învățământului tehnic din vestul României.

De-a lungul decadelor, instituția a suferit mai multe schimbări de denumire și statut. Astfel, Școala Politehnică a devenit Institutul Politehnic (1948-1970), Institutul Politehnic „Traian Vuia” (1970-1991), Universitatea Tehnică (1991-1995), Universitatea Politehnica (1995-2013) și, în final, Universitatea Politehnica Timișoara (din 2013, abreviat UPT).

Un alt aspect important al începuturilor Școlii Politehnice a fost implicarea în sport. Traian Lalescu, primul rector al instituției, era un mare iubitor de sport și a fost, de asemenea, primul președinte al Sporting Club Universitar Studențesc București (ulterior cunoscut ca Sportul Studențesc). La începutul anilor ’20, Lalescu a inițiat înființarea unei secții sportive la Școala Politehnică din Timișoara, iar în toamna anului 1920 a fost constituită Societatea Sportivă Politehnica Timișoara (SS Poli), care avea să devină un simbol al orașului și al sportului timișorean.

De la început, clubul a avut o secție de fotbal, iar prima conducere a fost formată din Victor Vlad (președinte) și Ioan Zăgănescu (vicepreședinte). De-a lungul decadelor, sportul a jucat un rol important în viața Politehnicii, fiind o componentă esențială a educației studențești. Educația fizică a fost o materie obligatorie pentru toți studenții, iar clubul sportiv a continuat să se dezvolte, având un impact semnificativ asupra comunității sportive din Timișoara.