Liviu Rusu, psiholog, estetician, cercetător și istoric literar român

Liviu Rusu (n. 9 noiembrie 1901, Sărmașu, Austro-Ungaria – d. 17 decembrie 1985, Cluj-Napoca, România) a fost un psiholog, estetician, cercetător și istoric literar român, profesor universitar la Universitatea din Cluj și una dintre personalitățile marcante ale culturii române interbelice și postbelice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rusu_(literat)#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://ilierad.ro/30-de-ani-de-la-moartea-esteticianului-liviu-rusu-1901-1985-la-sarmasu-locul-de-nastere-al-savantului

Liviu Rusu s-a născut într-o familie de intelectuali ardeleni. Tatăl său, Constantin Rusu, a fost preot greco-catolic, iar mama, Ema (n. Turi), provenea dintr-o familie cu tradiții culturale.

A urmat primele trei clase primare în localitatea natală (1908–1911), iar clasa a IV-a și studiile gimnaziale și liceale la Liceul Evanghelic German din Bistrița (1911–1920).

După terminarea liceului, a urmat un an la Facultatea de Drept (1920–1921), apoi s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921–1925). În timpul studenției, în 1923, a fost numit preparator, iar după absolvire, în 1928, a devenit asistent al profesorului Florian Ștefănescu-Goangă, la Institutul de Psihologie din Cluj.

Teza sa de licență, intitulată Selecția copiilor dotați, a fost urmată de doctoratul în filosofie (specialitatea psihologie) susținut în 1928 la Universitatea din Cluj. Între 1928 și 1929, și-a completat formarea printr-o specializare în Germania, la universitățile din Leipzig, Berlin și Hamburg.

În 1929 a fost numit conferențiar, iar în 1931 a obținut titlul de docent în psihologie cu teza Aptitudinea tehnică și inteligența practică.

Între 1929–1939 a publicat numeroase studii de psihologie, în reviste de specialitate și volume colective, precum Psihologia configurației (1929), Principiile de bază ale psihologiei aplicate (1929) și Problema orientării profesionale (1929).

În perioada 1933–1935 s-a specializat la Paris, unde a obținut doctoratul de stat în estetică la Universitatea Sorbona, sub îndrumarea profesorului Charles Lalo, cu teza principală Essai sur la création artistique. Contribution à une esthétique dynamique și teza secundară Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine.

Din 1938 a devenit profesor titular de estetică la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj, funcție din care a fost înlăturat în 1948, în urma reorganizării instituționale de după instaurarea regimului comunist.

Între 1948 și 1961 a activat ca bibliotecar la Filiala Cluj a Academiei Republicii Populare Române, alături de Lucian Blaga, și ca cercetător la Institutul de Lingvistică. Din 1961 până la pensionare (1971) a revenit la Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde a predat literatura universală și comparată.

Liviu Rusu a colaborat la numeroase reviste de cultură din țară și străinătate, a susținut conferințe, a participat la congrese internaționale de estetică și literatură comparată și a întreținut o bogată activitate publicistică. A debutat în 1925, în ziarul Națiunea din Cluj, cu articole de critică literară.

Distincții

• Ordinul „Meritul Științific” clasa a III-a (26 septembrie 1966), „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”;
• Ordinul Muncii clasa a II-a (26 iunie 1969), „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și pentru contribuția adusă la dezvoltarea învățământului și culturii naționale”.

Opera principală

• Goethe, câteva aspecte, Cluj, 1932;
• Max Dessoir, estetician și filosof, Cluj, 1933;
• Essai sur la création artistique. Contribution à une esthétique dynamique, Paris, Alcan, 1935; București, 1972 — lucrare considerată de referință în domeniul esteticii, apreciată de numeroși gânditori europeni;
• Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine, Paris, 1935;
• Estetica poeziei lirice, Cluj, 1937; ediții revizuite în 1944 și 1969;
• Logica frumosului, Cluj, 1946; ediția a II-a, București, 1968;
• Eschil, Sofocle, Euripide, București, 1961; ediția a II-a, 1968;
• Eminescu și Schopenhauer, București, 1966;
• Viziunea lumii în poezia noastră populară: de la resemnare la acțiunea creatoare, București, 1967;
• De la Eminescu la Lucian Blaga și alte studii literare și estetice, București, 1971;
• Scrieri despre Titu Maiorescu, București, 1979;
• Eseu despre creația artistică. Contribuții la o estetică dinamică, București, 1989 (postum).

Afilieri

• Membru titular al Academiei de Științe Sociale și Politice;
• Membru al comitetului de redacție al revistei de literatură comparată Lenau-Forum (Viena);
• Membru al Association Internationale de Littérature Comparée;
• Membru post-mortem al Academiei Române (din 2006).

Premii

• Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române pentru volumul Scrieri despre Titu Maiorescu (1979);
• Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1980).