Marin Simionescu-Râmniceanu, critic și istoric literar român

Marin Simionescu-Râmniceanu (născut la 9 noiembrie 1883, Focșani – decedat la 25 martie 1964, Focșani) a fost un critic și istoric literar român, scriitor și membru corespondent al Academiei Române (din 1919).

Marin Simionescu-Râmniceanu s-a născut în anul 1883, la Focșani. Mama sa provenea dintr-o familie boierească înstărită, fiind fiica lui Constantinescu Petrică, iar tatăl său, Dimitrie Simionescu Lungu Râmniceanu, era arendaș. Se pare că acesta a fost sursa de inspirație pentru personajul Scatiu din romanul Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Simionescu-Râmniceanu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png
Simionescu-Râmniceanu a urmat studiile la Universitatea din București.

Conacul de vară cunoscut sub numele „Tănase Scatiu”, situat în satul Bonțești, comuna Cîrligele (județul Vrancea), a fost demolat în anul 2012.

Opere principale

• Andrei Braniște. Episod dramatic în trei acte, București, 1913
• Propilee artistice, București, 1913
• Andrei Braniște. Dramatische Episode in drei Akten, Berlin–București, 1914
• Istoria artelor. Scurtă expunere a evoluției stilurilor și a caracteristicii celor mai însemnați artiști, București, 1924
• Necesitatea frumuseții. Studii de estetică și de artă, București, 1925
• Martirolog profan, nuvele, București, 1930
• Libertate
• Cartea I: Câteva premise pentru o morală a fericirii
• Cartea II: Diagnoze și interpretări
• Cartea III: Conformismul fenomenului existenței, București, 1936–1942
• Contribuții la o ideologie politică specific românească (în colaborare cu A. Beligrădeanu, I. Stoica, Dan Simionescu-Râmniceanu), București, 1939
• Considerații stilistice asupra arhitecturii bizantine, București, f.a.
• Urbanism sau raționalizarea esteticei municipale, București, f.a.
• Bucureștii, metropola culturii (în colaborare cu L. Rebreanu, V. I. Popa, Dem. I. Dobrescu), București, f.a.