Dimitrie Giurescu s-a născut la București, la 27 iulie 1835. A intrat tânăr în armată, mai întâi ca furier la Ministerul de Război, apoi ca voluntar în Regimentul 1 Lăncieri. Prin curaj și devotament, a fost remarcat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care l-a avansat sublocotenent. În 1867 a devenit căpitan, iar în 1875 maior, primind comanda Batalionului 1 din Regimentul 4 Dorobanți, redenumit mai târziu Batalionul 2 Muscel.

Sursa foto:

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=5036776366349423&set=a.1267725059921258&locale=hi_IN

În timpul Războiului de Independență, la 20 noiembrie 1877, maiorul Giurescu a condus cu eroism atacul asupra redutei Rahova. În fruntea soldaților săi, a strigat: „Înainte, copii! Să imităm pe străbunii noștri!”. În lupta aprigă, a fost rănit mortal de un glonț, prăbușindu-se aproape de redută, cu drapelul regimentului stropit de sângele său.

Moartea sa a fost consemnată în Ordinul de Zi al Regimentului 4 Dorobanți ca un act de vitejie și sacrificiu pentru patrie. În 1898, în curtea Regimentului 30 Dorobanți – Muscel, a fost ridicat un bust din bronz în cinstea eroului, comemorat ca unul dintre oștenii care au luptat cu dârzenie pentru independența României.