Alexandru Marinescu, zoolog, oceanolog, istoric al științei și muzeolog român

Alexandru Marinescu, (n. 19 octombrie 1936, București – d. 24 decembrie 2019, București), a fost un zoolog, oceanolog, istoric al științei și muzeolog român, Alexandru Marinescu a fost una dintre personalitățile de marcă ale cercetării și popularizării științei din România postbelică.

Născut în București, fiu al unui tipograf, Alexandru Marinescu și-a petrecut copilăria în anii dificili ai războiului. A urmat liceul „Cantemir Vodă”, unde a fost atras de geografie, științele naturii și artă. În 1958, s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale și Geografie din București și, simultan, a fost angajat ca tehnician la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, condus de Mihai C. Băcescu. A obținut licența în 1963 și a devenit cercetător doctorand, specializându-se în biologie marină.

no original description

Spiridon Manoliu (discuție) – Transferred from ro.wikipedia to Commons.

• CC0
• Fișier:Pr.AlexandruMarinescu.jpg
• Creată: 1999
• Încărcată: 8 martie 2018

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Marinescu#/media/Fișier:Pr.AlexandruMarinescu.jpg

Sub îndrumarea ihtiologului Petre Mihai Bănărescu, și-a orientat studiile asupra crustaceilor Phyllopoda din apele temporare, extinzându-și cercetările la fauna bentică și la speciile invazive din Marea Neagră, precum melcul marin Rapana venosa.

În anii ’60–’70, Alexandru Marinescu s-a implicat activ în conceperea expozițiilor și materialelor informative ale Muzeului „Antipa”, contribuind și la emisiunea „Teleenciclopedia”, unde a tradus și redactat comentarii științifice. În paralel, a descoperit și valorificat documente de arhivă privind exploratori români uitați, precum Bazil Assan, Emil Racoviță, Ilarie Mitrea sau Julius Popper.

A organizat peste 30 de expoziții temporare și a dedicat numeroase studii mentorilor și savanților români. În 1977 a avut ocazia să colaboreze cu celebrul explorator francez Jacques-Yves Cousteau, participând ulterior, în 1978, la o expediție oceanografică a navei Calypso. În anii următori, a beneficiat de o bursă UNESCO în muzeologie, lucrând în mari muzee europene (Londra, Paris, Nantes, Marsilia, Monaco).

După 1989, a redevenit activ pe plan internațional, fiind ales președinte al Comitetului Român al Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM) și consilier la Ministerul Culturii pentru muzee științifice. A colaborat din nou cu echipa Cousteau la realizarea unor documentare dedicate bazinului Dunării.

A fost profesor de etologie animală la Universitatea „Titu Maiorescu”, redactor-șef adjunct al revistei Noesis (Academia Română) și membru al redacției revistei Terra Magazin. A promovat constant istoria științei și explorările românești, publicând numeroase articole și cărți, printre care:

• Cuceritori ai adâncurilor: Jacques-Yves Cousteau (1980)
• O expediție numită Belgica (1991)
• Pe urmele lui Grigore Antipa (1992)
• Emil Racoviță și expediția „Belgica” (1998)
• Călătorii extraordinare: călători și exploratori români (2001)
• Umbra cornului de rinocer. Despre animale cu dragoste (2008).

A fost, de asemenea, autorul comentariilor științifice din numeroase documentare difuzate la Televiziunea Română și a articolelor de popularizare științifică din revistele Terra și Revista Muzeelor.

A participat la expediții oceanografice și științifice în:

• Marea Neagră (alături de echipa Cousteau, 1977, 1978);
• Indonezia (1991);
• Canada (1992);
• Marea Mediterană (1995–1999).

A fost membru în numeroase societăți științifice:

• Comitetul Internațional al Muzeelor (ICOM);
• Comitetul de Explorare Științifică a Mării Mediterane (CIESMM);
• Societatea Română de Istoria Medicinei și Farmaciei;
• Societatea Naturaliștilor din România;
• Academia Regală din Belgia (membru corespondent).

Distincții principale:

• Meritul Științific, clasa I (1991)
• Premiul „Dimitrie Sturdza” al Academiei Române (1999)
• Meritul Cultural, ofițer, clasa I (2004).