Mansi Barberis, compozitoare română, soprană, violonistă, profesoară de canto

Mansi Barberis, Clemansa (Mansi) Barberis-Plăcințeanu (n. 12 martie 1899, Iași – d. 11 octombrie 1986, București) a fost o compozitoare, soprană, violonistă, profesoară de canto și una dintre cele mai complexe personalități feminine ale muzicii românești din secolul XX. A activat ca pedagog în marile centre culturale ale țării și a lăsat o operă bogată, cuprinzând lieduri, muzică simfonică, de operă și de scenă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mansi_Barberis#/media/Fișier:MansiBarberis.jpg

Născută într-o familie cu rădăcini franco-italiene, Mansi Barberis a fost fiica inginerului Giuseppe (Iosif) Barberis și a Margueritei Cazaban, descendentă a unei familii cu multiple legături culturale — printre rude numărându-se actorul Jules Cazaban și scriitorul Alexandru Cazaban.

Și-a început studiile muzicale particulare în București (1916–1918) cu Alfonso Castaldi și Luigi Narice, iar în 1922 a absolvit Conservatorul din Iași. A urmat apoi studii de perfecționare în marile centre muzicale europene:

• Berlin – armonie, contrapunct, forme muzicale și orchestrație cu Wilhelm Klatte; canto cu Lula Mysz-Gmeiner
• Paris – compoziție cu Vincent d’Indy la Schola Cantorum; canto cu Gabriel Paulet; regie de operă cu Vanni Marcoux
• Viena – canto cu Marck von Neusser; compoziție cu Joseph Marx

A participat activ la viața concertistică internațională, asistând la repetiții și concerte dirijate de mari maeștri precum Furtwängler, Bruno Walter, Karl Böhm sau Siegfried Wagner.

Mansi Barberis a fost o profesoară remarcabilă de canto la:

• Conservatorul din Iași (1934–1950)
• Conservatorul din București (1951–1956)
• Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București.

A cântat și ca soprană, precum și ca violonistă și violistă — evoluând inclusiv sub bagheta lui George Enescu.

Compoziții

Opera sa cuprinde lucrări vocal-simfonice, orchestrale și de operă, fiind apreciată pentru profunzimea lirismului și expresivitatea dramatică. Dintre cele mai cunoscute lucrări se numără:

Muzică simfonică

• Suita I pastorală, în 4 părți (1937, difuzată de Radio Viena – Wiener Symphoniker, dirijor Max Schönherr)
• Poemul simfonic Viziuni
• Simfonii, sonate pentru pian și vioară, coruri

Lieduri și cicluri vocale

• Destin de poet (1981), pe versuri de Mihai Eminescu
• Itinerar dacic (1976), pe versuri de ginerele său, poetul Dominic Stanca
• Rondelurile rozelor (1982), pe versuri de Alexandru Macedonski

Opere

• Kera Duduca (1963, difuzată la TVR în anii ’70)
• Apus de soare (1967, Opera Română din București)
• Domnița din depărtări (1976, Opera din Iași) – inspirată de La princesse lointaine de Edmond Rostand
• Căruța cu paiațe (1982, Opera din Iași)

Muzică de scenă

• „Neguțătorul din Veneția” de Shakespeare
• Muzica pentru serialul TV Mușatinii, regizat de fiica sa, Sorana Coroamă-Stanca

Distincții și recunoaștere

• Premiul „George Enescu” – în 1925, 1934 și 1941
• Ordinul „Meritul Cultural” (1969)
• Membră a Societății Compozitorilor Români (din 1935) și apoi a Uniunii Compozitorilor din România

Lucrările sale au fost interpretate pe scene din Italia, Elveția, Olanda, Germania și Marea Britanie.

Publicații

• Volumul autobiografic „Din zori până în amurg” – convorbiri cu Melania Munteanu, ulterior tradus în italiană de către strănepotul său, Vlad Coroamă.

A fost căsătorită cu dr. Gheorghe Plăcințeanu, chirurg reputat. Au avut doi copii:

• Sorana Coroamă-Stanca – regizoare de teatru și televiziune
• Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu – medic ortoped

Mansi Barberis s-a stins din viață pe 11 octombrie 1986, în București, lăsând în urmă o moștenire muzicală valoroasă, redescoperită și astăzi de noi generații de interpreți și compozitori.