Lăscăr Sebastian, scriitor, traducător și dramaturg român

Lăscăr Sebastian (pseudonimul lui Sebastian Salmen) s-a născut pe 14 octombrie 1908, în București, și a murit tot în capitală, pe 9 octombrie 1976. A fost scriitor, traducător și dramaturg, remarcându-se prin activitatea sa publicistică și prin traducerea unor opere literare clasice și moderne.

Era fiul pictorului Leonard Salmen și al Sofiei Salmen. A urmat școala primară și liceul „Gheorghe Lazăr” din București, absolvit în 1926, după care a studiat timp de doi ani la Conservatorul de Artă Dramatică.

Începutul carierei sale a fost legat de librăria socialistă „Dobrogeanu Gherea”, unde a lucrat între 1926–1927, apoi a fost angajat la Editura Națională-Ciomei. În 1928 devine redactor la ziarul Adevărul, iar ulterior, secretar de redacție la Dimineața.

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/person-holding-fountain-pen-753695

Debutează în 1926 în revista Cultura proletară. Colaborează de-a lungul anilor la numeroase publicații, printre care: Cugetul literar, Sinteza, Săptămâna literară, Bilete de papagal, Universul, Adevărul literar și artistic, Viața Românească, Cuvântul liber, Secolul, Reporter, Azi, Facla. Între 1937–1940 a fost redactor la revista Facla. În 1939 conduce revista de satiră și umor Pinguinul, susținută de Partidul Comunist Român Lucrează la Agerpres, apoi ca regizor la teatrele muncitorești din diverse orașe: Arad, Reșița, Brașov, Brăila, Craiova, până în 1955, când este transferat la revista Flacăra, în calitate de redactor-șef de secție. Colaborează și cu revistele Contemporanul, Viața Românească, Gazeta literară, România literară, în cadrul ultimei susținând, între 1968–1974, rubrica „Pescuitorul de perle”, semnată „Profesorul Haddock”, foarte apreciată în epocă.

Deși inițial se îndrepta spre proză, publicând în Cuvântul liber fragmente din romanul Derbedeu, inspirat din viața celor dezmoșteniți (în stilul lui Al. Sahia), nu a continuat în această direcție. În schimb, s-a concentrat asupra jurnalismului și traducerilor.

În 1934 publică volumul Oameni, o colecție de 25 de portrete literare dedicate unor personalități artistice internaționale și românești, precum: Jean Richepin, Maurice de Vlaminck, Han Ryner, Miguel de Unamuno, George Bernard Shaw, Anatole France, Dante, Van Gogh, Macedonski, Gala Galaction.

După 1944, scrie două piese de teatru:

• Cu pline și sare (1950)
• Colivia cu sticleți (1958, în colaborare cu Silviu Georgescu)

Cea din urmă este o comedie de moravuri, influențată de clișeele ideologice ale vremii, dar și de stilul teatrului interbelic, în tradiția lui Tudor Mușatescu și V. I. Popa – cu personaje provinciale visând la succes în capitală.

Lăscăr Sebastian s-a remarcat și ca un traducător de excepție, lucrând pe texte ale unor autori importanți:

• Antichitate: Vergiliu (Bucolice, Georgice), Juvenal (Satire), Horatiu
• Literatură spaniolă și latino-americană: Unamuno (Negura), Garcia Lorca (Nemaipomenita pantofăreasă), Fernando de Rojas (Celestina)
• Literatură rusă și italiană: Lermontov (Mascarada), Petrarca (Sonete), Leopardi (Versuri)
• Alți autori: Anatole France, Jack London, Alfredo Panzini, Han Ryner

Deși nu toate traducerile au fost perfecte ca echivalare stilistică, au contribuit la familiarizarea publicului român cu opere literare fundamentale.

Lucrări publicate (selectiv)

• Oameni. Portrete literare (1934)
• Colivia cu sticleți (1957) – teatru
• Sonete – Petrarca (1959)
• Versuri – Horatiu (1961), Leopardi (1963)
• Bucolice. Georgice – Vergiliu (1964)
• Satire – Juvenal (1966)
• Pagini alese – Vergiliu, Horatiu, Juvenal (1969)
• Celestina – Fernando de Rojas (1973)
• Negura – Miguel de Unamuno (1975).

Activitatea sa a fost comentată și analizată în reviste și publicații culturale ale vremii:

• C. N. Negoită, Adevărul literar și artistic, 1934
• Izabela Sadoveanu, Adevărul literar și artistic, 1934
• Ștefan Tița, România literară, 1976.

Lăscăr Sebastian rămâne în cultura română ca un publicist talentat, un traducător valoros și un colaborator activ al presei de stânga interbelice și postbelice, mai puțin ca autor de ficțiune originală. Prin munca sa, a contribuit la îmbogățirea peisajului cultural românesc cu texte clasice traduse și cu reflecții incisive despre oameni și epoci.