Jurnal FM 
Mario Molina, chimist mexican
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 7, 2025
Mario José Molina Henríquez (n. 19 martie 1943, Ciudad de México – d. 7 octombrie 2020, Ciudad de México) a fost un chimist mexican de renume internațional, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1995, pentru cercetările sale revoluționare asupra impactului gazelor industriale asupra stratului de ozon. Alături de F. Sherwood Rowland și Paul Crutzen, a demonstrat cum anumite substanțe chimice fabricate de om, în special clorofluorocarburile (CFC), contribuie la distrugerea ozonului din stratosferă — stratul care protejează planeta de radiațiile ultraviolete dăunătoare.
Mario Molina, at the Nobel Laurate Globalsymposium 2011, at Vetenskapsakademien in Stockholm, discussing climate change
- CC BY-SA 3.0
- Fișier:Mario Molina 1c389 8387.jpg
- Creată: 17 mai 2011
- Încărcată: 19 martie 2023
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mario_J._Molina#/media/Fișier:Mario_Molina_1c389_8387.jpg
Formare academică
- 1965 – Licență în inginerie chimică, Universitatea Națională Autonomă din Mexic (UNAM), Ciudad de México
- 1967 – Studii avansate la Universitatea din Freiburg, Germania de Vest
- 1972 – Doctorat în chimie, Universitatea din California, Berkeley, SUA
După doctorat, a lucrat timp de un an în cercetare, apoi s-a alăturat profesorului F. Sherwood Rowland la Universitatea din California, Irvine, unde au început experimentele care aveau să marcheze istoria științei mediului.
În anii ’70, Molina și Rowland au demonstrat că gaze CFC, utilizate pe scară largă în frigidere, spray-uri și aparate de aer condiționat, se ridică în stratosferă, unde sunt descompuse de radiațiile ultraviolete. Această reacție eliberează atomi de clor, capabili să distrugă în lanț milioane de molecule de ozon.
- 1974 – Molina este autorul principal al studiului publicat în revista Nature, care a declanșat o dezbatere globală privind efectele poluării asupra atmosferei.
- Anii ’80 – Teoriile sale sunt confirmate prin descoperirea găurii din stratul de ozon deasupra Antarcticii.
Aceste rezultate au dus la Protocolul de la Montreal (1987) – un acord internațional pentru eliminarea treptată a CFC-urilor.
Carieră și recunoaștere
- 1982–1989 – Cercetător la Jet Propulsion Laboratory (Caltech), Pasadena
- 1989–2004 – Profesor la MIT (Massachusetts Institute of Technology), Cambridge
- Din 2004 – Profesor și cercetător la Universitatea din California, San Diego
- 2013 – Decorat cu Medalia Prezidențială a Libertății (SUA), cea mai înaltă distincție civilă americană.
Mario Molina rămâne una dintre cele mai influente figuri ale științei moderne. Prin cercetările sale, a contribuit la salvarea stratului de ozon și a demonstrat rolul esențial al științei în politicile de mediu globale. Este considerat un pionier al chimiei atmosferice și un exemplu de angajament științific în slujba omenirii.
