Jurnal FM 
Gheorghe Buzdugan, magistrat, politician și membru de onoare al Academiei Române (din 28 mai 1929)
#Postat de Carmen Vintu on februarie 10, 2026
Gheorghe Buzdugan (n. 10 februarie 1867, Focșani, județul Vrancea – d. 7 octombrie 1929, București) a fost un magistrat de elită și om politic român, cunoscut pentru contribuția sa esențială la menținerea instituției monarhice în România în perioada crizei dinastice, în calitatea sa de Înalt Regent.
Fiul serdarului Vasile Buzdugan și al Zoiței Gorgos, Gheorghe Buzdugan a urmat studiile la București, unde a absolvit liceul și apoi Facultatea de Drept în anul 1891.
După finalizarea studiilor, a parcurs toate treptele ierarhiei judiciare:
substitut de procuror la Târgu Neamț (14 ianuarie 1892),
judecător la Tribunalul Covurlui (20 ianuarie 1895),
președinte al Tribunalului Dorohoi (30 septembrie 1900).
Din 1 septembrie 1905 devine consilier, iar ulterior, din 31 mai 1910, președinte de secție la Curtea de Apel București. În 1919 este numit consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, din 19 august același an, devine președinte de secție.
La 5 august 1924, Gheorghe Buzdugan este ales președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din această poziție, la începutul anului 1926, este desemnat membru al Regenței care urma să exercite prerogativele regale în cazul decesului regelui Ferdinand I, până la majoratul principelui Mihai, moștenitorul desemnat al Coroanei României.
Criza dinastică a fost declanșată de renunțarea la drepturile de succesiune ale principelui Carol (viitorul Carol al II-lea), care a părăsit țara alături de Elena Lupescu. În acest context, liderul Partidului Național Liberal, Ionel I.C. Brătianu, a conceput instituirea Regenței – o soluție politică ce consolida indirect influența liberală asupra statului.
Regența și-a început activitatea la 20 iulie 1927, imediat după moartea regelui Ferdinand I. Deși menită să asigure stabilitatea monarhiei, Regența a devenit rapid subiectul disputelor dintre principalele partide politice ale vremii – Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal.
Național-țărăniștii pledau pentru revenirea lui Carol, în timp ce liberalii susțineau menținerea Regenței. Rivalitatea politică a afectat prestigiul instituției, care a ajuns să aibă mai mult un rol formal decât unul efectiv.
Gheorghe Buzdugan a murit la 7 octombrie 1929, la vârsta de 62 de ani, în timp ce încă făcea parte din Regență.
Bibliografie
Neagoe, Stelian – Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 124–125. ISBN 973-99321-7-7
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_Buzdugan_(regent)
#/media/Fișier:1929_-Gheorghe_Buzdugan-_Regent.PNG){kind=link}