Gheorghe Storin, actor român și profesor de artă dramatică

Gheorghe Storin (n. 16 martie 1883, București – d. 1 octombrie 1968, București) a fost un important actor român și profesor de artă dramatică la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (1947–1952).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Storin#/media/Fișier:Gheorghe_Storin_(portret).jpg

Format la Conservatorul din București, sub îndrumarea lui C.I. Nottara, Storin a debutat pe scena Teatrului Național din București în 1902, unde a interpretat, de-a lungul deceniilor, un repertoriu vast, de la dramaturgia clasică universală la cea românească modernă. A fost, de asemenea, membru al Companiei Alexandru Davila și al trupei Bulandra–Storin–Manolescu–Maximilian.

Printre rolurile sale cele mai apreciate se numără:

• Castriș (Patima roșie, M. Sorbu)
• Michelangelo (A. Kirițescu)
• Vulpașin (Domnișoara Nastasia, G.M. Zamfirescu)
• Don Salluste (Ruy Blas, Victor Hugo)
• Scarpia (Tosca, Victorien Sardou)
• Nikita (Puterea întunericului, L. Tolstoi)
• Satin și Actorul (Azilul de noapte, M. Gorki).

În timpul Primului Război Mondial, a fost mobilizat pentru o scurtă perioadă.

Storin s-a stins din viață în 1968 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

De-a lungul carierei, Gheorghe Storin a primit numeroase distincții:

• Ordinul Meritul Cultural, gradul de Cavaler clasa I (1942)
• Artist Emerit al Republicii Populare Române (1951)
• Medalia „A cincea aniversare a RPR” (1952)
• Artist al Poporului (1953)
• Ordinul Muncii, clasa I (1953)
• Premiul de Stat (ante 1955)
• Ordinul Steaua RPR, clasa I (1963)
• Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1967).

Filmografie (selecție)

• Amorurile unei prințese (1913)
• Pe valurile fericirii (1920)
• Televiziune (1931) – bancherul Noris
• Trenul fantomă (1933) – Dr. Stirling.