Gheorghe Ghibănescu, istoric, genealogist și filolog român

Gheorghe Ghibănescu (29 septembrie 1864, Gugești – 4 iulie 1936, Iași) a fost istoric, genealogist și filolog român, ales membru corespondent al Academiei Române în 1905. Originar dintr-o veche familie de răzeși din județul Fălciu, el a fost cel mai mic dintre cei doisprezece copii ai arendașului Hagi Irimia Arhip și ai Magdalinei Ciofea. Copilăria și primele clase de școală le-a petrecut la Huși, oraș de care îl lega familia mamei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ghibănescu#/media/Fișier:Gheorghe_Ghibanescu_-_Foto01.jpg

După studiile seminariale la Huși și la „Socola” din Iași, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Mihăilene, unde și-a obținut licența în 1887. A predat patru ani la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, apoi s-a stabilit la Iași, ca profesor la Școala Normală „Vasile Lupu”, unde a rămas peste patru decenii, până la pensionarea din 1931.

Pasionat de istoria Moldovei, a adunat o impresionantă colecție de documente din sate și orașe, traducând numeroase texte din slavonă. Acestea au fost publicate inițial în „Uricariul” lui Teodor Codrescu, apoi în volumele proprii „Ispisoace și zapise” (1906–1926) și „Surete și izvoade” (peste 25 de volume, 1906–1933). Prin studiile sale, a reconstituit genealogia unor mari familii boierești, precum Cuza, Catargiu, Racoviță, Râșcanu sau Kogălniceanu.

În 1920, împreună cu Mihai Costăchescu, Sever Zotta și N. A. Bogdan, a contribuit la înființarea Muzeului Municipal din Iași. Considerat unul dintre cei mai harnici cercetători ai istoriei Moldovei, „trăind împreună cu documentul”, Ghibănescu a lăsat în urmă lucrări de referință, printre care „Originile Hușilor” (1888), „Grafica chirilică la români” (1889), „Studiu istoric asupra văii Elanului” (1912).

S-a stins din viață în 1936, la Iași, fiind înmormântat la Cimitirul „Eternitatea”.