Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”

Ordinul „Mihai Viteazul” a fost instituit de regele Ferdinand I prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916 și ratificat la 21 decembrie același an. El reprezintă cea mai înaltă distincție militară de război a României, fiind acordat pentru „fapte excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Ordinul era organizat pe trei clase (III, II și I), cu mențiunea că avansarea la o clasă superioară se făcea doar după decorarea cu clasa a III-a.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Militar_de_Război_„Mihai_Viteazul”#/media/Fișier:O.M.Viteazul_1916.jpg

Primele decorații

• Clasa a III-a: prima atribuire a avut loc la 28 septembrie 1916, când 9 ofițeri români au fost distinși pentru luptele de la Turtucaia și din Dobrogea.
• Clasa a II-a: primii distinși au fost generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu (21 iulie 1917), pentru conducerea operațiunilor din vara acelui an.
• Clasa I: prima decorație a revenit generalului Constantin Prezan (5 februarie 1920), pentru campaniile din Transilvania și Ungaria (1918–1919).

Ofițeri străini decorați

• Primul ofițer străin: căpitanul Milenko Milicievici (1 octombrie 1916), din Divizia Sârbă de Voluntari.
• Primul general străin clasa II: Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse de pe frontul românesc (18 iulie 1917).
• Primul general străin clasa I: Joseph Joffre, comandantul suprem al armatei franceze (26 noiembrie 1919).

În 1927, ofițerii decorați au primit drepturi materiale (între altele, împroprietărirea cu terenuri și gratuități la transport). În 1931 a fost introdusă o uniformă specială, iar în 1936 s-a reglementat portul mantiei albe cu cruce albastră a ordinului.

Forma și condițiile de acordare au suferit modificări de-a lungul timpului. După 23 august 1944 a apărut modelul „Mihai Viteazul cu spade”. După instaurarea regimului comunist, ordinul a fost desființat.

În anul 2000, Ordinul „Mihai Viteazul” a fost reînființat, iar prin Legea nr. 327/2003 a devenit din nou cea mai înaltă decorație militară de război. Particularitatea introdusă atunci a fost posibilitatea de a fi conferit și pe timp de pace, pentru misiuni internaționale cu grad ridicat de risc și importanță strategică.

Descriere

• Modelul 1916: cruce treflată emailată albastru, cu margini aurii; pe avers cifra regelui Ferdinand și coroana regală, pe revers anul 1916. Panglica era vișinie cu margini aurii.
• Modelul 2003: a reluat elementele tradiționale, adaptate noilor reglementări. Crucea albastră, surmontată de o cunună de stejar și laur, era completată de simboluri heraldice (acvila, anii 1916 și 2000).

Decorații în războaie

În Primul Război Mondial și în operațiile postbelice au fost decorați 315 ofițeri români și 78 străini, precum și drapelele a 39 de regimente. Singurul ofițer român care a primit toate cele trei clase ale ordinului a fost generalul Constantin Prezan.

În Al Doilea Război Mondial, distincția a continuat să fie acordată pentru fapte de arme excepționale, inclusiv unor mari personalități militare române și străine.