Dorin Liviu Zaharia, cântăreț, compozitor și textier român

Dorin Liviu Zaharia, născut la 25 septembrie 1944 în Focșani și decedat la 3 decembrie 1987 în București, a fost un cântăreț, compozitor și textier român, considerat unul dintre cele mai originale spirite artistice ale muzicii românești din anii ’60–’80. Poreclit de prieteni și colegi Chubby Zaharia, inspirat de numele de scenă al artistului american Chubby Checker, Zaharia și-a pus amprenta asupra rockului românesc atât prin muzică, cât și prin prezența sa magnetică și nonconformistă.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/music-notes-musical-note-melody-3904317

Sursa foto: https://www.cinemagia.ro/actori/dorin-liviu-zaharia-77836

Autodidact pasionat, a urmat cursuri la Conservatorul din București, fără a-l absolvi, și a început mai multe facultăți, pe care însă nu le-a finalizat. Dorința de cunoaștere l-a purtat prin diverse domenii de studiu, în paralel cu activitatea sa artistică. A debutat în 1964 ca membru fondator al formației Olympic ’64, alături de care a participat la primele două ediții ale Festivalului Club A. În cadrul acestora a fost prezentat publicului prin lucrări de operă rock inovatoare precum Decameronul focului alb și Karma-Kalyoga, ambele premiate de juriu și considerate repere ale avangardei muzicale din acea perioadă.

În 1970, Olympic ’64 a înregistrat singurul său disc single, Cîntic de haiduc / Ziua bradului de noapte, apreciat ulterior ca una dintre cele mai valoroase producții din istoria rockului românesc. Zaharia a compus, în colaborare cu Dan Andrei Aldea, muzica filmului Nunta de piatră, regizat de Dan Pița și Mircea Veroiu, urmată de alte creații sonore pentru filme precum Duhul aurului, Filip cel bun, Tănase Scatiu, Țapinarii și Lișca. De asemenea, a scris muzică pentru piese de teatru de televiziune și filme de scurtmetraj, dovedind o versatilitate creativă rar întâlnită.

A fost unul dintre primii compozitori români de muzică folk, definind acest gen ca fiind „nostalgia țăranului orășenizat”. A cochetat și cu actoria, apărând în filmul Nunta de piatră în rolul simbolic al flașnetarului. Pasionat de mitologie și spiritualitate orientală, Zaharia a fost un apropiat al lui Ioan Petru Culianu, influențele filozofice și religioase indiene fiind prezente discret și rafinat în compozițiile sale. Florian Pittiș îl considera un precursor român al interesului generației flower-power pentru cultura indiană, iar criticul Dan C. Mihăilescu l-a comparat cu Syd Barrett, fondatorul trupei Pink Floyd, pentru spiritul său nonconformist și explorator.

Moștenirea lui muzicală rămâne vie prin piese precum Vinovații fără vină, Bradu-i brad fără topoare sau Ploaia care va veni, versiune în limba română a cântecului „E’ la pioggia che va”, toate preluate de interpreți și formații importante, printre care Adrian Ivanițchi, Mircea Vintilă și Pasărea Colibri. Zaharia s-a remarcat și prin texte fonetice pline de umor pe melodii cunoscute, reimaginând piese ale formației The Beatles sau The Rolling Stones în cheie parodică românească, cum ar fi Vezi bine, gard des n-ai, Ogarul sau Popa Nan.

Pe lângă creațiile sale originale, Zaharia a lăsat o amprentă profundă în conștiința artistică a celor care l-au cunoscut, fiind văzut ca un artist vizionar, cu un orizont cultural vast și o sensibilitate rară. Viața sa, marcată de efervescență intelectuală și artistică, rămâne un reper în istoria muzicii românești alternative.

Filmografia sa include muzica pentru filme precum Duhul aurului, Filip cel bun, Hyperion, Lumina palidă a durerii, De ce trag clopotele, Mitică? și Lișca, iar ca actor a jucat în Duhul aurului și Dincolo de pod.