Lory Wallfisch, pianistă, profesoară de origine română

Lory Wallfisch (21 aprilie 1922 – 18 septembrie 2011) a fost o pianistă și profesoară de origine română, care s-a stabilit în Statele Unite, unde a fondat, alături de Yehudi Menuhin, Societatea „George Enescu”. Lory Wallfisch a fost o pianistă remarcabilă din Ploieşti, care a beneficiat de protecţia lui George Enescu, fiind adăpostită în casa acestuia pentru a fi ferită de persecuţiile regimului Antonescu. După ce a părăsit România, a avut o carieră de succes la New York, concomitent cu promovarea muzicii marelui Enescu.

Născută în 1922 într-o familie evreiască din Ploieşti, Lory a manifestat un talent muzical deosebit încă din copilărie. A început studiile la liceul „Despina Doamna” din orașul natal, iar în 1937 s-a mutat la Bucureşti, unde a intrat la Conservatorul Regal. A studiat pianul cu Florica Musicescu şi cu Mihail Jora, renumitul compozitor şi dirijor.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/pian-pianist-muzică-muzician-7891138

Sursa foto: https://historia.ro/sectiune/portret/povestea-pianistei-evreice-lory-wallfisch-2261051.html

În perioada studiilor, Lory l-a întâlnit pe Ernst Wallfisch, un tânăr german care venise în România în 1926. Amândoi au studiat muzica sub îndrumarea unor profesori prestigioşi, iar în 1943 au susţinut primul lor recital împreună. Un an mai târziu, s-au căsătorit.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sub regimul Antonescu, Lory şi Ernst erau expuşi persecuţiilor antisemite, iar George Enescu le-a oferit adăpost în casa sa, protejându-i de regimul de opresiune. În acest cadru, au devenit parte a cercului select al soţilor Enescu-Măruca Cantacuzino, iar visul lor de a-şi construi o carieră internaţională a început să prindă contur. Talentul lor a fost descoperit de Yehudi Menuhin, care, în 1946, le-a oferit sprijin financiar pentru a părăsi ţara. La scurt timp după, în 1946, Enescu a părăsit România, nemulţumit de evoluțiile politice din țară.

În 1947, familia Wallfisch s-a stabilit la New York, devenind cetăţeni americani în 1953. Aici, au construit o carieră impresionantă în muzica de cameră, fiind recunoscuţi pe scene din Statele Unite, Europa, Israel şi Africa de Nord. Au cântat la marile festivaluri internaţionale de la Edinburgh, Veneţia și Gstaad.
Deşi a fost departe de România, Lory Wallfisch nu l-a uitat niciodată pe George Enescu, pe care l-a considerat un mentor şi un salvator. După pierderea soţului său la sfârşitul anilor 1970, s-a dedicat cercetării muzicologice și promovării lucrărilor maestrului. A devenit preşedinta Fundaţiei Enescu din Statele Unite şi profesoară emerită la Colegiul Smith din Northampton, Massachusetts.

În 1990, după decenii de exil, Lory s-a întors în România, fiind onorată de Universitățile de Muzică din Braşov și București cu titlul de Doctor Honoris Causa și declarată cetăţean de onoare al Ploieştiului. În oraşul natal, a fost înfiinţat un concurs internaţional de pian care îi poartă numele.

În ultimii săi ani de viaţă, Lory Wallfisch s-a concentrat pe realizarea unui disc intitulat „Festival de Muzică Românească” şi pe traducerea lucrării „Capodopere enesciene” de Pascal Bentoiu în limba engleză.

Lory Wallfisch a murit pe 18 septembrie 2011, la vârsta de 89 de ani, în Statele Unite, lăsând o operă muzicală durabilă și o contribuție semnificativă în promovarea lucrărilor lui George Enescu.