Descoperirea picturilor rupestre din Peștera Lascaux

Pe 12 septembrie 1940, în apropierea orașului Montignac, din departamentul Dordogne, sud-vestul Franței, patru adolescenți — Marcel Ravidat, Jacques Marsal, Georges Agnel și Simon Coencas, însoțiți de câinele Robot — au descoperit întâmplător Peștera Lascaux, una dintre cele mai importante situri de artă rupestră din lume.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Peștera_din_Lascaux#/media/Fișier:Lascaux,_Megaloceros.jpg

Peștera Lascaux (în franceză Grotte de Lascaux, în occitană Bauma de Las Caus) este un complex subteran spectaculos, decorat cu peste 600 de picturi preistorice, datate între 17.000 și 18.000 de ani în urmă, în perioada Paleoliticului superior. Majoritatea picturilor reprezintă animale mari — cai, tauri, cerbi și alte specii sălbatice — reflectând fauna caracteristică acelei epoci și zone.

Desenele sunt rezultatul colaborării mai multor generații de artiști preistorici și constituie o dovadă remarcabilă a expresivității și spiritualității umane timpurii. În 1979, peștera a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a ansamblului de situri preistorice și peșteri decorate din Valea Vézère.

După Al Doilea Război Mondial, peștera a fost deschisă publicului. Cu toate acestea, în 1963, autoritățile au fost nevoite să o închidă, deoarece numărul mare de vizitatori — peste 1.200 pe zi — genera cantități mari de dioxid de carbon, care deteriorau grav picturile. Ulterior, s-au realizat lucrări de restaurare, iar accesul direct a fost restricționat pentru a proteja patrimoniul.