Irène Joliot-Curie, chimistă și fiziciană franceză, laureată a Premiului Nobel pentru Chimie în 1935

Irène Joliot-Curie, (12 septembrie 1897, Paris – 17 martie 1956, Paris), a fost o chimistă și fiziciană franceză, laureată a Premiului Nobel pentru Chimie în 1935, alături de soțul ei, Frédéric Joliot-Curie, pentru descoperirea radioactivității artificiale. A fost fiica renumiților savanți Pierre și Marie Curie, continuând tradiția științifică a familiei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Irène_Joliot-Curie#/media/Fișier:Joliot-curie.jpg

Irène și-a început studiile la Collège Sévigné, iar în 1918 a devenit asistenta mamei sale la Institutul de Radiu al Universității din Paris. În 1925 și-a susținut teza de doctorat privind razele alfa ale poloniului. În același an l-a cunoscut pe Frédéric Joliot, cu care s-a căsătorit în 1926. Cei doi aveau să colaboreze strâns în cercetare pe tot parcursul vieții lor.

Din 1928, Irène și Frédéric au semnat împreună lucrările științifice. Prin bombardarea unor elemente precum bor, magneziu și aluminiu cu particule alfa, au reușit să creeze izotopi radioactivi artificiali ai unor elemente stabile – o descoperire revoluționară, cu aplicații în medicină și biologie. Această realizare le-a adus Premiul Nobel pentru Chimie în 1935 și a deschis calea pentru utilizarea izotopilor în diagnosticul medical și cercetarea biochimică.

Irène Joliot-Curie a fost implicată activ în viața publică. A aderat la Partidul Socialist în 1934 și a susținut cauza antifascistă. În 1936, a devenit subsecretar de stat pentru cercetare științifică în guvernul Frontului Popular, contribuind la crearea viitorului Centru Național pentru Cercetare Științifică (CNRS). A militat pentru pace și a susținut activ rezistența franceză în timpul ocupației naziste.

În anii ’40, Irène și Frédéric au avut un rol central în dezvoltarea cercetării nucleare franceze. După război, au pus bazele Comisariatului pentru Energie Atomică din Franța. Irène a contribuit la achiziția materiilor prime și la organizarea rețelei de laboratoare. În 1946, a fost numită directoare a Institutului Radiului.

Ultimii ani și moștenirea

La începutul anilor 1950, Irène a început să sufere de leucemie, cel mai probabil cauzată de expunerea îndelungată la radiații, asemenea mamei sale. A murit în 1956, la Spitalul Curie din Paris. Frédéric i-a continuat activitatea, în special în cadrul noilor laboratoare de la Orsay.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Frederic-and-Irene-Joliot-Curie