Mircea Deac, critic de artă român

Mircea Deac (n. 9 septembrie 1921, Oltenița – d. 6 februarie 2015, București) a fost un important critic de artă român și expert recunoscut în arta românească.

A urmat gimnaziul în orașul natal, Oltenița, iar liceul la București. Studiile universitare le-a realizat în paralel la Facultatea de Litere și Filozofie, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu și George Oprescu, și la Academia de Arte, sub îndrumarea unor nume de referință precum Camil Ressu și Alexandru Ciucurencu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Mircea_Deac2.jpg?uselang=ro#Licențiere

A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, una dintre cele mai importante instituții de profil din România. De asemenea, a deținut funcția de director al Artelor și al Oficiului de Expoziții din cadrul Ministerului Culturii, contribuind semnificativ la dezvoltarea politicilor culturale și promovarea artelor vizuale.

A fost membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru fondator și vicepreședinte al Societății Colecționarilor de Artă din România și codirector al revistei Pro Arte.

Mircea Deac a fost acreditat ca expert în patrimoniul cultural mobil, specializat în arta românească și arta decorativă europeană (secolele XIX–XX), fiind înscris în Registrul Experților pentru Patrimoniul Cultural Național Mobil.

Mircea Deac a semnat un număr impresionant de lucrări de critică, istorie și teorie a artei, monografii și albume dedicate unor artiști importanți. A abordat, de asemenea, și proza ficțională.

Critică și istorie de artă:

• Camil Ressu (1956)
• Jean Al. Steriadi (1962)
• Pictura românească: 1964 (1965)
• Himera: Viața și opera sculptorului Dimitrie Paciurea (1970)
• Nicolae Vermont (1972)
• Etienne Hajdu (1974)
• Impresionismul în pictura românească (1976)
• Alexandru Ciucurencu (1978)
• Brâncuși – surse arhetipale (1982)
• Ion Irimescu. Studii (1983)
• Arta în oglinda istoriei (1984)
• Sabin Bălașa. Monografie (1984)
• Mattis-Teutsch și realismul constructiv (ediție bilingvă, 1985)
• Femeile și operele lui Picasso (1997)
• Dimitrie Paciurea (2000, 2004)
• 300 de pictori români (2008, împreună cu Tudor Octavian)
• Peisajul impresionist în pictura din România (2009)

Proză:

• Nimfa de argint – nuvele (1988)
• Pendula nu merge înapoi – roman (1991)
• Prăpastia – roman (1991).