Sterie Diamandi, profesor și eseist aromân

Sterie Diamandi, (22 august 1897, Moţova-Amniciu, Epir – 11 iunie 1981, Bucureşti) a fost un profesor și eseist aromân.
Sterie Diamandi s-a născut în Moţova-Amniciu, o localitate din regiunea Epir, Grecia. A urmat studiile primare și secundare în Macedonia natală, la Meţova, Ianina și Bitola, continuându-le ulterior în Grecia, la Salonic. După adolescență, s-a stabilit în România pentru a-și perfecționa educația, obținând în 1922 licența în Litere și Filosofie la Universitatea din București, cu mențiunea „magna cum laude”. După absolvire, a avut o carieră didactică remarcabilă, predând în orașe precum Drobeta-Turnu Severin, Iași și București. Pe lângă activitatea de profesor, a fost un autor apreciat, dedicându-se studiilor de istorie, cultură și religie, cu un accent special pe istoria aromânilor.

Istoricul fișierului

Apasă pe dată/timp pentru a vedea fişierul aşa cum era la data respectivă.

• Nu puteți suprascrie acest fișier.

Licenţiere

Sursa foto: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fișier:Sterie_Diamandi.jpg

În 1921, Diamandi a debutat ca autor cu note și recenzii în Buletinul Institutului de Literatură, sub coordonarea lui Mihail Dragomirescu. Academicianul Răzvan Theodorescu a apreciat activitatea sa literară, considerându-l un autor prolific și bine informat.
În 1 februarie 1943, Sterie Diamandi a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler cl. II, pentru contribuțiile sale deosebite în domeniul literelor.

Lucrări publicate

• Galeria oamenilor politici (1934), București: Editura „Cugetarea”
• Galeria oamenilor politici (1998), București: Editura Eurosong & Book
• Oameni și aspecte din viața aromânilor (1940)
• Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului (trilogie, 1942-1943, reeditată în 2008 de Editura Albatros).