Antonio Carnicero, pictor spaniol

Antonio Carnicero (10 ianuarie 1748, Salamanca – 21 august 1814, Madrid) a fost un pictor spaniol de stil neoclasic, recunoscut nu doar pentru picturile sale, ci și pentru gravuri, imprimeuri și decorațiuni teatrale.

Carnicero s-a născut în Salamanca, fiu al sculptorului Alejandro Carnicero, care în 1749 s-a mutat la curtea din Madrid pentru a realiza o serie de sculpturi pentru palatul regal. Frații săi, Gregorio și Isidro, au urmat și ei cariere artistice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Carnicero#/media/Fișier:Ascensión_de_un_Montgolfier_en_Aranjuez.jpg

Inițial pregătit de tatăl său, Antonio a intrat în 1758 la Academia Regală de Arte Frumoase din San Fernando. La 12 ani, a primit o bursă pentru a însoți fratele Isidro la Roma, continuându-și studiile de pictură. În 1766 s-a întors la Madrid, unde a pictat pentru instituții civile și religioase, precum și pentru clienți privați.

În 1775, Carnicero a colaborat cu Joseph del Castillo la realizarea desenelor pentru tapiseriile curții regale și a lucrat ca decorator de teatru la Teatro de la Cruz și Teatro del Príncipe. Între 1780 și 1782, a realizat ilustrații pentru o ediție luxoasă a „Don Quijote”, pregătită de Academia Regală Spaniolă și tipărită de Joaquín Ibarra.

Reputația sa a crescut datorită lucrărilor precum seria Costume ale Spaniei și Indiei (1777), portretele unor personaje spaniole marcante (1788) și gravurile despre luptele cu tauri (1790). Succesul major a venit cu Încoronarea regelui Alfonso al XI-lea și a reginei Maria, pentru decorarea Bazilicii Regale din San Francisco el Grande. Alte picturi celebre înfățișează primele zboruri cu balonul cu aer cald, fie cel din 21 noiembrie 1783 la Paris, fie demonstrația din 5 iunie 1784 în grădinile din Aranjuez.

În 1796, Carnicero a fost numit pictor de cameră al regelui Carol al IV-lea, după mai multe încercări eșuate în 1788, 1792 și 1793. A pictat portrete ale familiei regale și ale miniștrilor importanți, inclusiv un tânăr Manuel Godoy și Pedro Rodríguez de Campomanes.

A predat desenul copiilor regali, în special viitorului Ferdinand al VII-lea, prințul de Asturias. Relația sa cu prințul l-a implicat în suspiciuni legate de Conspirația El Escorial din 1807, ducând la arestarea sa pe 7 noiembrie, timp de peste zece zile.

Sub stăpânirea napoleoniană (1809), Carnicero a fost nevoit să lucreze pentru Joseph Bonaparte, similar lui Francisco Goya. După restaurarea Bourbonilor, a fost judecat pentru colaborarea cu regele străin. A murit la Madrid pe 21 august 1814, la câteva zile înainte ca Ferdinand al VII-lea să proclame amnistia.