Ion Rusu Abrudeanu, publicist, om politic, deputat și senator român

Ion Rusu Abrudeanu (n. 2/14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba – d. 31 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român.

Și-a făcut studiile primare în satul natal, iar cursurile secundare la Brad, Sibiu și Brașov, obținând bacalaureatul în 1888.

A debutat în publicistică în anii 1890–1891. Refuzând să se înroleze în armata austro-ungară, s-a refugiat în România, unde a colaborat cu ziare importante precum Timpul, Conservatorul, Adevărul și Dimineața. Între 1900 și 1914 a condus propria revistă, România ilustrată, continuând în același timp să colaboreze cu alte publicații.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-feather-pen-quill-write-5067880

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Rusu_Abrudeanu#/media/Fișier:Ion_Rusu_Abrudeanu.jpg

Înainte de 1916 s-a remarcat prin campania sa de susținere a intrării României în Primul Război Mondial alături de Antantă. După semnarea Păcii de la Buftea (1918), mareșalul german August von Mackensen l-a declarat persona non grata.

După război, s-a implicat activ în politică, devenind membru al Partidului Național Liberal. A fost ales deputat în 1920 și senator de Alba în perioada 1931–1932.

Lucrări publicate

• Habsburgii, ungurii și românii (1915)
• Pacostea rusească (1920)
• Românii și războiul mondial (1921)
• Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit (1928)
• Miron Cristea (1929)
• Păcatele Ardealului față de sufletul vechiului regat (1930)
• Aurul românesc, istoria lui din vechime până azi (1933)
• Tragedia aurului (1934)

Ion Rusu Abrudeanu a murit la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.