Spiridon Popescu, scriitor român, pedagog și promotor al culturii populare

„… nu există greutate pe care să n-o poţi înlătura, dacă nu te vei grăbi când vei lua hotărâri și dacă vei fi înţelept…”

Spiridon Popescu (13/26 august 1864, Rogojeni, județul Galați – 8 mai 1933, București) a fost un scriitor poporanist, publicist și profesor de matematică, cunoscut atât pentru activitatea sa didactică, cât și pentru implicarea în ridicarea nivelului cultural al comunităților rurale.

Sursa foto: AI

A predat la Vaslui, Tulcea, Galați și București, iar în perioada în care a fost profesor la Galați a fondat, alături de prietenul său Mihai Pastia, prima școală pentru adulți din oraș, unde a predat gratuit mii de muncitori analfabeți.

În plan literar, Spiridon Popescu a evocat cu sensibilitate viața satului și realitățile țărănimii de la începutul secolului XX. Lucrarea sa de referință, „Rătăcirea de la Stoborăni” – apreciată de George Călinescu ca precursoare a „Răscoalei” lui Liviu Rebreanu – se remarcă prin faptul că surprinde diferențierile din interiorul lumii țărănești, în contrast cu imaginea omogenă promovată de alți poporaniști. Criticul G. Ibrăileanu spunea despre el: „Scrisul lui Spiridon Popescu cuprinde adevăruri asupra omului și a lumii, care vor face ca el să trăiască chiar după ce-i va fi înghețat condeiul.”

După moartea sa, învățătorii din satul natal au solicitat ca școala din Rogojeni să îi poarte numele și s-au angajat să realizeze un portret de dimensiuni naturale pentru a fi expus în cancelarie.

Repere biografice și profesionale:

• Studii la Seminarul Teologic din Galați și Socola (Iași), apoi la Facultatea de Științe, secția Matematică, Universitatea din Iași (licență în 1898).
• Debut publicistic în revista Arhiva (1890) și editorial cu volumul „Considerațiuni psihologice din viața poporului român” (1893).
• Profesor și director la mai multe instituții din țară, autor de manuale și abecedare.
• A colaborat strâns cu Spiru Haret, fiind inspector general la Ministerul Instrucțiunii.
• Deputat în Parlamentul României de patru ori.
• Fondator și colaborator la numeroase reviste, între care Comoara tineretului, Liga Deșteptarea, Avântul tinerimii.
• Premiul „Adamachi” al Academiei Române (1911).