Romulus Cristescu, matematician român

Romulus Cristescu (n. 4 august 1928, Ploiești – d. 1 septembrie 2021, București) a fost un matematician român, cunoscut pentru contribuțiile sale în analiza funcțională și pentru activitatea sa ca membru titular al Academiei Române, din 1990. A fost un reprezentant important al școlii române de calcul al probabilităților, fondată de Octav Onicescu.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/math-work-mathematics-formulas-4711302

A urmat studiile liceale la București, iar în 1950 a obținut licența în matematică. Între 1950 și 1953 a activat ca lector la Catedra de Matematici Aplicate, iar în 1955 și-a susținut doctoratul.

A predat diverse cursuri universitare: teoria spațiilor semiordonate (1955–1956), calcul numeric (1956–1957) și, începând din 1966, analiză matematică și analiză funcțională, în calitate de profesor. A condus sectorul de teorie a distribuțiilor la Institutul de Matematică al Academiei Române și a fost prodecan al Facultății de Matematică-Mecanică din 1966.

A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1974, iar în 1990 a fost ales membru titular. A fost, de asemenea, președinte al Secției de Științe Matematice a Academiei Române.

Romulus Cristescu a avut o activitate științifică remarcabilă în domeniul analizei funcționale, axându-se pe:

• studiul spațiilor vectoriale semiordonate;
• generalizarea integralei Bochner și a integralei Radon;
• dezvoltarea teoriilor integralei vectoriale;
• cercetări în statistica matematică și în teoria sistemelor de reglare automată;
• analiza spațiilor de tip Kantorovici-Banach.

A susținut conferințe internaționale în domeniul teoriei probabilităților și ciberneticii, în Cehoslovacia și Polonia.

În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Mare Cruce.

Lucrări publicate

• Spații liniare ordonate (1959)
• Curs de matematici superioare (1961)
• Unele aplicații ale teoriei distribuțiilor (1966)
• Elemente de analiză funcțională și introducere în teoria distribuțiilor (1966).