George Emanuel Lahovari, ziarist, politician și diplomat român

George Emanuel Lahovari, cunoscut și sub numele de G. Em. Lahovary (n. 1 august 1854 – d. 29 noiembrie 1897), a fost un ziarist, politician și diplomat român. A activat în diplomație până în anul 1885, iar ulterior s-a implicat activ în presă și viața politică. A fost directorul ziarului L’Indépendance Roumaine, cenzor al Băncii Naționale și deputat în Parlamentul României. A murit în urma unui duel.

Pe 9 octombrie 1874, a semnat din partea României, alături de reprezentanții altor 21 de state, Tratatul de la Berna — actul fondator al Uniunii Poștale Generale, prima organizație internațională din lume, care avea să devină în 1878 Uniunea Poștală Universală.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fântâna_Lahovari#/media/Fișier:Carol_Storck_-_Fantana_Lahovari.jpg

În Dicționarul Contimporanilor (1897), Dimitrie R. Rosetti îl descrie astfel:

„Lahovari (Gheorghe Em.) – Ziarist, născut la 1 august 1854, decedat la 29 noiembrie 1897. Și-a făcut studiile la Paris, unde a obținut licența în drept. A intrat în diplomație în 1879 ca atașat de legație, iar în 1881 a devenit șeful cabinetului Ministrului de Externe.
În 1885, a cumpărat ziarul L’Indépendance Roumaine de la Al. Ciurcu, care fusese expulzat, și a lansat o campanie publicistică virulentă împotriva guvernului liberal.
A fost deputat în Cameră între 1888 și 1891, iar ulterior, până în 1895, a deținut funcția de cenzor la Banca Națională.
În 1897, ziarul său, care susținea parțial politica guvernului liberal, a fost implicat într-o polemică aprinsă cu Epoca, ziarul condus de Nicolae Filipescu. În urma acestei dispute, Filipescu l-a provocat la duel, în care Lahovary și-a pierdut viața, fiind străpuns de spada adversarului.”

Printre scrierile sale se numără:

• Essai sur la politique de la Roumanie contemporaine
• Histoire d’une fiction
• Le gouvernement des partis (1897)