Maurice Boitel, pictor francez

Maurice Boitel (n. 31 iulie 1919, Tillières-sur-Avre – d. 11 august 2007, Audresselles) a fost un pictor francez remarcabil, asociat cu școala École de Paris. A crescut în Bourgogne, unde și-a cultivat dragostea pentru natură, reflectată ulterior în picturile sale. După ce a luptat în al Doilea Război Mondial, a urmat studii de artă la școlile Beaux-Arts din Boulogne-sur-Mer, Amiens și Dijon, iar apoi la École des Beaux-Arts din Paris.

În 1946, a câștigat prestigiosul premiu Abd-el-Tif, care i-a permis să petreacă doi ani în Algeria – o perioadă influentă asupra operei sale.
Boitel a avut numeroase expoziții în Franța și în străinătate, atât personale, cât și colective, în cadrul unor saloane de prestigiu precum Salon d’Automne, Salon des Indépendants, Salon des Artistes Français, sau Société Nationale des Beaux-Arts. A expus lucrări inspirate din călătoriile sale în Franța, Spania, Italia, Portugalia, Olanda, dar și din Algeria.

Maurice Boitel à Abd-el-Tif en 1946

Abablac – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Maurice Boitel à la villa Abd-el-Tif en 1946.jpg
• Creată: 28 martie 2012
• Încărcată: 28 martie 2012

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maurice_Boitel#/media/Fișier:Maurice_Boitel_à_la_villa_Abd-el-Tif_en_1946.jpg

A primit numeroase distincții: Premiul Antral (1958), Premiul Pierre Puvis de Chavannes (1963), Medalia de aur a Artiștilor Francezi (1968), Premiul Academiei de Arte Frumoase (1968), Premiul Dumas-Millier (1980) și Premiul Consiliului General din Seine-et-Marne (1974). I s-au organizat retrospective în muzee din Boulogne-sur-Mer, Saint-Maur, Montbard și Montreuil-sur-Mer.

Lucrările sale sunt deținute de colecționari din întreaga lume, dar și de instituții oficiale din Franța și ambasadele acesteia (Bogotá, Kinshasa). Unele dintre opere sunt expuse în muzee din Dijon, Valence, Saint-Maur și Sceaux.
Opera lui Boitel a evoluat constant. Înainte de 1946, pictura sa era expresivă; între 1946–1952, influențat de luminile Algeriei, a adoptat un stil foarte colorat. Din 1952 până în 1956 a folosit contururi negre și tușe puternice, realizând compoziții dramatice cu peisaje marine, clovni și portrete. Între 1958–1965, a pictat în Cadaqués, Spania, unde a fost inspirat de lumina și culorile Mediteranei.

Din 1965 a renunțat la contururi, preferând compoziții mai fluide, lucrate în acuarelă. A găsit inspirație în Nisa, Italia, Sancerrois, dar și în regiunea pariziană. Începând cu 1980, stilul său s-a orientat spre reprezentarea unei realități idealizate.