Marcian Bleahu, geolog, speolog, geograf, alpinist, scriitor și politician român

Marcian Bleahu (n. 14 martie 1924, Brașov – d. 30 iulie 2019, București) a fost un geolog, speolog, geograf, alpinist, scriitor și politician român de mare prestigiu, cunoscut atât pentru contribuțiile sale științifice remarcabile, cât și pentru activitatea sa de promovare a ecologiei și protecției mediului în România. A fost membru de onoare al Academiei Române, distincție acordată în 2018 în cadrul Secției de Științe Geonomice.

Mai multe detalii

Marcian David Bleahu

Despredemnitate – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Marcian Bleahu.jpg
• Creată: 8 martie 2014
• Încărcată: 8 martie 2014

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcian_Bleahu#/media/Fișier:Marcian_Bleahu.jpg

Născut în Brașov, într-o familie de notar public, Marcian Bleahu a avut o viață marcată de pasiunea pentru știință și explorare. Descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu pe linie maternă, a fost înrolat în armata română în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război, a urmat studiile universitare la Facultatea de Științe a Universității din București, absolvind în 1949. În 1974 a obținut doctoratul la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, cu o teză despre geologia și morfologia carstului.

Între 1949 și 1961, a activat ca asistent, șef de lucrări și conferențiar la Universitatea din București, însă a fost epurat politic de regimul comunist în 1961, pentru a-și relua cariera universitară doar după 1989, când a devenit decan al Facultății de Științele Naturii a Universității Ecologice din București, pe care a înființat-o alături de prof. Dolphi Drimer. În paralel, a desfășurat o activitate științifică importantă în cadrul Institutului Geologic al României, unde a fost geolog și cercetător între 1949 și 1994, lucrând inclusiv în poziții de conducere.

Marcian Bleahu este considerat un pionier al speologiei și un mare specialist în geologia Carpaților. A realizat cercetări importante în Munții Apuseni și a publicat lucrări de referință privind structura geologică a acestora. Studiile sale în domeniul tectonicii globale, în special aplicabilitatea acesteia în analiza geologică a României, i-au adus un loc de frunte în comunitatea științifică internațională. A fost un susținător al teoriei tectonicii plăcilor, fiind invitat să predea cursuri de Tectonica Globală la Universitatea din Geneva și să susțină conferințe în diverse colțuri ale lumii.

Un alt domeniu în care Bleahu s-a făcut remarcat a fost speologia, în special prin explorarea și cartografierea unor peșteri din Munții Apuseni, un teren aproape necunoscut până atunci. Lucrările sale în acest domeniu au inclus cărți și articole de specialitate, iar în 1976 a coordonat publicarea unui ghid important al peșterilor din România, care a devenit un best-seller științific.

În paralel cu activitatea sa științifică, Marcian Bleahu a avut o carieră politică activă. După 1989, a fost un susținător al ecologiei, înființând Mișcarea Ecologistă din România și devenind senator din partea acesteia. A fost numit ministru al Mediului în perioada 1991-1992, contribuind la dezvoltarea legislației de mediu și la integrarea României în convențiile internaționale privind protecția mediului. În 1992, a fost vicepreședinte al Conferinței ONU pentru mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro.

După retragerea din activitatea politică, Marcian Bleahu a continuat să scrie și să publice lucrări științifice și de ecologie. A rămas un mentor pentru mulți dintre geologii și speologii din România, iar influența sa în domeniul educațional și științific a fost considerabilă.

Marcian Bleahu a decedat la 30 iulie 2019, lăsând în urmă o moștenire științifică impresionantă și o contribuție importantă în protecția mediului și promovarea cunoașterii geologice.