Nicolae Ionescu‑Pallas, fizician român

Nicolae Ionescu‑Pallas (n. 30 iulie 1932, Cobadin – d. 7 ianuarie 2017, București) a fost un fizician remarcabil al României, doctor în fizică și matematică, cercetător principal al Institutului de Fizică Atomică din București, cu contribuții profunde în domeniul opticii lasere, relativității generale, cosmologiei și mecanicii cuantice. A fost, de asemenea, poet, istoric al muzicii liturgice și membru de onoare al Academiei Române din anul 2000.

Nicolae Ionescu‑Pallas

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ionescu-Pallas#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Născut într-o familie dobrogene cu părinți Ion Ionescu și Maria Dincă, şi-a urmat studiile universitare la Facultatea de Fizică‑Matematică a Universității din București (1951–1955). A început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică al Academiei Române, unde a colaborat cu Ion I. Agârbiceanu la primele lasere construite în România. A obținut titlul de doctor în fizică în 1971, cu teza despre deplasările izotopice în spectre atomice.

În anii 1970–1974, a condus Laboratorul de lasere gazoase și holografie, unde a inițiat cursuri de fizică a laserilor în mai multe volume, contribuind decisiv la formarea tinerilor cercetători. A introdus lucrări fundamentale în relativitatea generală (inclusiv teorii alternative), mecanică cuantică și fuziune laser, publicând monografia de referință Relativitate generală și cosmologie (1980). A calculat efectele radioactivității de la Cernobîl asupra organismului uman și a elaborat noi algoritmi pentru imagistică optică și holografie.

După 1991, s-a retras din activitatea de zi cu zi, continuând cercetările în gravitație, cosmologie și efecte cuantice în cavități. A publicat peste 250 de studii și trei cărți de specialitate, colaborând cu fizicieni precum Liviu Sofonea, Ioan Gottlieb, Valentin Vlad, Alex Găină și alții.

Pe lângă activitatea științifică, a avut responsabilități în istoria și filosofia științei, realizând compendii despre fizicienii români și biografia lui Einstein. A fost totodată poet, autor de antologii, traducător și membru activ al societății literare Relief românesc.

A primit Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române (1966), medalia Meritul Științific (1966), și a devenit membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viață în 2017, în familie, lăsând o moștenire științifică și culturală remarcabilă, ce continuă să inspire cercetarea fizică și dialogul inter‑disciplinar.