Imre Nagy, pictor maghiar din România

Imre Nagy (n. 25 iulie 1893, Jigodin – d. 22 august 1976, Miercurea Ciuc) a fost un pictor maghiar din România, cunoscut pentru peisajele secuiești și portretele autentice ale oamenilor din zona natală.

A studiat la Academia de Artă din Budapesta, dar în 1924 s-a întors în satul său natal, Jigodin, unde a trăit într-o modestă casă țărănească, pe care a extins-o în 1966 cu un atelier de pictură. A lucrat neîntrerupt, zilnic, timp de șase ore, chiar și după ce a trecut de vârsta de 80 de ani. Opera sa a fost recunoscută prin mai multe premii, printre care premiul grafic „Zichy Mihály” (1939) și titlul de Maestru emerit al artei din Republica Populară Română (1957).

Mai multe detalii

A statue about Nagy Imre pictor in Csíkszereda.

Szabi237 – Operă proprie

Detalii despre permisiuni

own work

Mai mult

• CC BY 3.0vezi condițiile
• Fișier:Nagy Imre statue.JPG
• Creată: 2010
• Încărcată: 3 mai 2010

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Imre_Nagy_(pictor)#/media/Fișier:Nagy_Imre_statue.JPG

În 1973, cu ocazia împlinirii a 80 de ani, lângă casa sa natală s-a construit o galerie, devenită ulterior muzeu. După moartea sa, în clădire a fost amenajată o expoziție permanentă cu peste 6.000 de lucrări semnate de Imre Nagy. Printre cele mai cunoscute picturi ale sale se numără Spre arca lui Noe, care l-a inspirat pe poetul Sándor Kányádi.

Artistul a fost contemporan cu pictori importanți ai vremii, precum István Nagy, Jenő Gyárfás și Ferenc Márton. Lucrările sale se regăsesc în colecțiile Muzeului de Artă din Târgu Mureș și ale Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe. După moarte, osemintele sale au fost depuse în peretele atelierului din casa natală, unde se păstrează și azi obiectele sale personale, cărți, mobilier și o valoroasă colecție de pălării din pai.

Distincții:

• Maestru emerit al artei (15 mai 1957)
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (1968).